Te iubesc adânc, copilă, și de mult

Dar niciodată

N-am lăsat un gest să spună

Dulcea taină ce mă-mbată.

Tânără, copil aproape,

E mai bine să nu știi

Ce dureri nenchipuite

Ard iubirile târzii.

Noaptea însă, când voința

Și gândirea aiurează,

În odaia mea te-aduce

Visul meu și te-ntrupează.

Simt cum vii și cum te-apropii,

Tremuri toată și te-apleci;

În privirea mea tot gândul

Și destinul să-ți îneci.

Apoi mijlocul subțire

Ți-l mlădii ca-ntr-o gavotă,

Și nu știu pe pian sau buze

Rătăcește-ntâia notă...

De când visurile astea

Cu beția lor mă-nving,

Fug de tine, mâna albă

Chiar mă tem să ți-o ating.

Și mi-e frică deodată,

În privirea ta cuminte

Să nu văd, cuprins de groază,

Că și tu ți-aduci aminte.