Târziu, când vei dormi sub trandafirul

Din cimitirul

Unde te vor duce,

Ca să rămâi, un nume pe o cruce,

S-o veșteji în ochii tăi safirul

Ce-ți lumina privirea nențeleasă,

Iubita mea mireasă!

Eu voi fi mort cu mult mai înainte.

Și mă-nfior, gândind că n-o să fie

Măcar un gând, un gând în lumea vie,

Să spuie iar, cu-a florilor cuvinte

Din poezii, divina-ți frumusețe,

Căci vai, uitarea neagră o să-nghețe,

Când voi dormi în tristul meu sicriu,

Chiar amintirea strofelor ce-ți scriu!