Iubirea mea nu-i zvon de șoapte,

Nici mandolină pe sub geamuri,

E vânt sălbatic, vânt de noapte,

Ce smulge flori și frânge ramuri.

De-ți place urletul furtunii

Și balul mării-nfuriate,

Cu frică pleacă-te spre iadul

În care dorul meu se zbate.

Dar dacă-n inima ta plină

Nu-ncap simțirile eterne,

Atunci înfundă-ți capu-n perne

Și-adormi în cânt de mandolină!