Tinerețea mea acum

Parcă este o ruină,

Abătută de la drum

Pe o creastă de colină.

Sub ferestre nu mai cântă

Rândunicile zglobii...

Prin grădină se frământă

Vântul serii-n bălării.

Și când țipă cucuvaia

Mi se pare, tremurând,

Că e glasul tinereții

Veștejite prea curând!