Un steag, iubito, am zărit,

Un steag de gloanțe ciuruit,

Și petele-i de sânge-n soare

Se răsfățau triumfătoare.

Ca steagul ăsta zdrențuit,

De dor mi-e sufletul rănit;

Dar el în soare nu-și arată

Ce largă-i rana sângerată,

Ci-n umbră, singur, în tăcere,

Așteaptă, suferă și piere.