Ce liniștit surâde lacul

Sub caldul razelor de soare,

Când ceru-albastru se răsfrânge

În unda lui scânteietoare.

Și-n fundul lui, noroiul negru

Ascunde lupte îndârjite.

Sunt mii de vieți ce se frământă

Sub clarul apei adormite.

Și noi zâmbim cu-nșelătoarea

Seninătate-a unor unde.

Ce calmi părem! Dar câte patimi

Adâncul inimii n-ascunde!