Fecioare dulci, e în zadar!

Privirea voastră fermecată

Și ale voastre jurăminte,

Oricât de calde și de sfinte,

Nu pot din drum să mă abată

Căci e croit mai dinainte,

Așa spinos și solitar...

Un glas îmi strigă:

Mergi! Nebun!

Puterii sfinte mă supun,

Și fug, și fug în largul zării,

Și fug în voia întâmplării

P-aripa largă-a fanteziei,

Călăuzit d-un singur dor:

Sunt jidovul rătăcitor

Al poeziei!