Sonet

Car dans linfini je veux vivre...
Sans quon me le puisse ravir
Ce ręve que je veux poursuivre.
Et vais, imortellement ivre
Pouvoir sans jamais massouvir
Baiser tes lourds cheveux de cuivre.
L. G.

Ai cizelat în versuri magistrale

Tăiate parcă-n prismele luminii,

Ca și un nou Benvenuto Cellini

Profilul grec al blondei ideale.

Ți-ai rupt din suflet rozele și crinii,

Ca să presari sub pașii ei petale,

Și n-ai păstrat, poete, frunții tale

Decât paloarea visului și spinii!

Urmează-ți visul tainic înainte!

Ce-ți pasă dacă farmecu-i te minte

Când inima-ți sub vraja lui tresaltă?

Să moară chiar, el moarte nu mai are,

Căci l-a închis cu-a versului tău daltă

În ritmul larg al strofei lapidare!

Share on Twitter Share on Facebook