În fața casei mele te afli. Intră dacă

Măcar o dată viața un dor ți-a sugrumat,

Și-n chinuri al tău suflet de-a trebuit să tacă,

Aici vei ști cât doare un țipăt nestrigat.

Căci cine valul vieții nu l-a simțit într-însul

Cum urlă și se zbate ca marea când e rea,

Și n-a știut ce-i visul, ce-i dragostea și plânsul,

Acela o să fie străin în casa mea.

Dar, dacă vii la mine cu fruntea înnorată,

Simțind și tu că visul e greu să-l faci cuvânt,

Atunci împinge poarta și intră: o să bată

O inimă de frate în oaspetele sfânt.

Trecutul meu va crește din umbra ce se lasă.

Îți voi întinde jețul să stai. Vei asculta

Și-ți va părea o clipă că ești la tine-acasă

Și versul meu că spune povești din viața ta!