Cuvânt înainte

Cu mult timp în urmă, Camil Petrescu, la o Iiltrebare cordial academică, răspundea lucid de disponibilităţile sale artistice cu orgoliu juvenil: „Voi scrie până la 25 de ani versuri, pentru că este vremea iluziilor şi a visurilor; voi scrie între 25-35 de ani teatru pentru că teatrul cere şi o oarecare experienţă şi o anumită vibraţie nervoasă; voi scrie între 35-40 de aniromane, pentru că romanele cer o bogată experienţă a vieţii şi o anumită maturitate expresivă.

Şi abia la 40 de ani măvoi întoarce la filosofie.” Mi-am amintit, cu aproximaţie, replica, tocmai când urma ca peste câteva ore să ajung la Sinaia, unde Camil Petrescu, într-o impusă claustrare din pricina lătăţii pandită de neguri pretimpurii, îşi încheiase volumul de versuri. în vila înconjurată de culori vesperale am stat de vorbă, după ce Camil Petrescu îşi nuanţase confesiunea scrisă cu creionul pe ua caiet de dictando, confesiune devenită sub titlul „început de toamnă pe Cumpătul.” postfaţă la culegerea apăruta cu puţine zile înaintea morţii sale (14 mai 1957). Deci ultima cai'te a lui Camil Petrescu, acest scrutor complet, avea încrustat pe copertă cuvântul Versuri. Mai era el la vârsta iluziilor? îşi respectase cu stricteţe cronologică evoluţia literară? într-o oarecare măsiară, da. In acest sens exemplul lui are un accent programatic şi ne invită să medităm asupra scrisului gândi-t cu severă disciplină ideatică.

Atunci când scriitorul pleca dintre noi cu mult înainte „de vreme, Tudor yianu spunea: „Dar vom păstra comoara amintirii lui şi vom contribui ca mesajul lui să-şi atingă ţinta cea mai îndepăi'tată, când şirul nostru de oameni se va istovi, dar ui-maşii noştri vor continua să crească în putere şi dreptate, prin lumina operei lui”.

Retrăiesc emoţia celui care 1-a văzut pe Camil, în septembrie 1956, într-o cameră cu ferestrele larg deschise spre Bucegii luminaţi de amintirea Ultimei nopţi de dragoste, întâii nopţi de război, o cameră invadată de Jocul ielelor”. Pe masa de lucru, în câteva plicuri mari şi numerotate, avea o mică parte din documentaţia necesară defini*-tivării ultimului volum al trilogiei Un om între oameni pe care o conp tinua acolo cu febrilitate. Cele 15-20 file redactate Ia Sinaia până atunci erau acoperite de un scris nervos, cu spatii mari între rân-duri. Erau desigur acele file pe care aveam să le revăd, mai încărcate, peste aproape un sfert dc veac, când a trebuit să reconstitui tpxtul volumului al Vl-lea pentru edifia critică.

Cum s-a născut romanul Vn om intre oameni? împrejurarea nc-a mărturisit-o însuşi Camil Petrcscu şi lipseşte din interviurile sale după I primului volum. în primăvara anului 1S50. conducerea „Edilu. i i. wieretului'* îi solicita o nuvelă de 80-100 de pagini al cărei erou să fie Bălcescu. După acceptarea propunerii, fapt cunoscut şi de Al. Rosetti, prietenul şi editorul său, în numai câteva săptămâni scrisese peste o sută de pagini însă în registru romanesc încât s-a decis să abandoneze ideca nuvelei, intitulată provizoriu Jurământul lui Bălcescu. Timp de aproape un an, Camil P i n-a făcut decât să-şi extindă documentarea, să cl' zeci dc iu. iâri în legătură cu ce avea să însemne anul 1848, ' – ^.i.: – j^i căutare de acte şi material iconografic, convins e. are istorică presupune revitalizarca datelor realului filtrate prin imaginaţie. De altfel Camil Petrcscu, după apariţia primului volum din Un om intre oameni şi-a împărlăşit punctul de vedere în acest sens: Mi se pare că un roman istoric trebuie să găsească modul de a unifica necesităţile epicului cu necesităţi' '^vărului istoric. De felul soluţiei ' ' i mod problematic.: o şi soarta romanului istoric. F urmă proprie datele zise actuale pe baza unor date i – termeni în care se cuprind şi datele zise actuale – scriitorul creează o adevărată realitate secundă, a cărei evaluare e dată de gradul în care se oglindeşte în ca realitatea originară. Şi tocmai din această cauză, fiindcă e creaţie, realitatea secundă să ofere din nou interpretării istoricului şi analizei adinei, ca <i ronlitatoa orirJnv: i” (Coiitmvpn-ranul, nr. 16, din 16 aprilie 1954).

Textul ediţiei de faţă reproduce, cu fidelitate, pe acela din Camil Petrescu, Opere (ediţie critică) apărută la editura „Minerva” (voi. IVVI, 1982, 1983, 1984). Notele, trecute la subsol, au fost considerate necesare, uneori, pentru precizarea detaliilor privitoare la evenimentele evocate. Ele au menirea să sugereze modalitatea de elab'-M-^vp a romanului Un om între oameni, această vastă cronică roma logată de anul 1848, unul din marile momente ale istoriei poporului nostru.