Scena 1
CONU GRIGORE și
COANA SOFICA
CONU GRIGORE: Să-mi facă el mie una ca asta!...
COANA SOFICA: Dar lasă, Grigore, lasă! Ia adă-ți și tu aminte de acu douăzeci și cinci de ani...
CONU GRIGORE: Acu douăzeci și cinci de ani era altceva! Alți oameni, alte întâmplări, Sofico!
COANA SOFICA: Totuna, Grigore, și atunci ca și azi... Numai nouă ni se pare, Grigore... Nu se schimbă nimic pe lume! Toate se întorc și se tot întorc, iaca așa, ca într-un cerc... Și acu douăzeci și cinci de ani aici, în ceardac, ședea și el - bietul părinte și cu tata și cu mama - după ce fugisem noi și se zbătea și te blestema de ce i-ai făcut, cum îl blestemi tu acuma... Și iaca, s-au întors lucrurile și s-or întoarce mai departe! Și-ai să-l vezi intrând iarăși pe poarta casei, cum l-ai mai văzut... Căci nu se schimbă nimic pe lume și toate se întorc și se tot întorc, iaca așa, ca într-un cerc fără capăt...
(Înfrânt și moale,
CONU GRIGORE lasă capul în jos și cei doi bătrâni, nemărginiți și triști, ascultă departe tremurul unei strune întârziate, ori poate fără de somn.)
CONU GRIGORE (întoarce capul privind undeva, afară): Nici la el nu s-a stins lumina...
COANA SOFICA: Nu doarme, săracul! Nu crede că i-i ușor nici lui. Eu îi pricep amărăciunea. N-a avut dreptate, dar la urma urmei cum țineam și noi morțiș s-o mărităm - eu cu contabilul și tu cu
IONICĂ - ținea și el s-o mărităm cu Răducu...
CONU GRIGORE: Dar acum s-au schimbat lucrurile, putea să se întoarcă și el.
COANA SOFICA: Poate nu știe!
CONU GRIGORE: Ce să nu știe? Nu l-am văzut eu, acu o săptămână, vorbind cu învățătorul cel nou? Și cum să nu fi aflat că
IONICĂ s-a mutat în Cadrilater? Se poate?
COANA SOFICA: Așa-i! Că mi-a spus și contabilul ăsta proaspăt, de la Federală, când a fost alaltăieri pe-aici, că s-a văzut cu părintele de multe ori.
CONU GRIGORE: Nu-ți spun eu? Și slavă Domnului, știe toată lumea că pe celălalt l-au zvârlit în Sighetul Marmației, pungașul dracului!
COANA SOFICA: Ei! Doamne, și tu, Grigore! De unde și până unde îl scoți pungaș?
CONU GRIGORE: Dar nu-i mai lua acuma și tu apărarea, că nu l-or fi măturat ei de prea multă cinste! Ce mai nas am avut de mă împotriveam! Simțeam eu că nu-i el de obrazul nostru și pace!
COANA SOFICA: Simțeai! Vorba vine! Îți cășunase ție să-ți măriți fata cu
IONICĂ, asta a fost tot buclucul! Și dumnealui încalte, ai văzut rușinea ce ți-a făcut-o: s-a mutat singurel, de parcă
OLGUȚA i-ar fi fost pacoste pe cap. Feciorul de cârciumar, tot fecior de cârciumar!
CONU GRIGORE: Ce-i drept îi drept! Dar bine că s-a dus, că i-a fost plecatul cu noroc! Învățătorul ăsta nou e floare pe lângă el! Deștept, curățel, îndrăzneț... Cu el nu mori de foame! Acu pot zice și eu că am pe cine să-mi las în loc, și să-mi mănânc pensioara liniștit.
COANA SOFICA: Da! I-adevărat, bun băiat!
CONU GRIGORE: Nu-i așa? Îi lași ce ai mai scump pe mână și nu ți-i frică.
COANA SOFICA: Dar și contabilul cel nou! Halal băiat!,.. Și de familie bună...
CONU GRIGORE: Da, i-adevărat, bun băiat!
COANA SOFICA: Nu-I așa? Și meserie mănoasă...
CONU GRIGORE: Da, mănoasă; dar negustoria îi lucru grosolan, bre Sofico!
COANA SOFICA: Ei, Doamne iartă-mă, dar nu-i băcănie, îi bancă... Lucru subțire...
CONU GRIGORE: Nu Sofico, nu! Ca dăscălia nu-i!
COANA SOFICA: Eh! Dăscălia! Dăscălia îi bună pentru holtei, nu-I pentru oameni însurață și cu copii.
CONU GRIGORE: D-apoi bine. Sofico, poți să spui tu că noi am murit de foame?
COANA SOFICA: De murit n-am murit, dar nici în puf n-am trăit!
CONU GRIGORE: D-apoi omul nu trăiește numai pentru puf, Sofico, mai trăiește și pentru cinstea lui și pentru inima lui...
COANA SOFICA: Cinstea fără bani, Grigore, nu se vede... că iacă, învățătorul intră ici în cotlonul ista și aici moare. Dar contabilul azi îi la Federală, mâini-poimâini contabil la Tecuci... Pe urmă face o bancă și într-o bună zi - că-i meseria spornică - îl vezi cine știe ce om mare pe la Galați ori la București! Parcă alde conu Iancu n-a făcut așa?
CONU GRIGORE: Ei și tu! Conu Iancu! Apoi conu Iancu nu s-a însurat cu fata mea, ci s-a însurat cu fata lui boier Costache... Și pe urmă, dacă-I vorba să-mi las fata să se ducă unde a înțărcat dracu copiii...
COANA SOFICA: O las, de ce să n-o las, dacă-i spre binele ei...
CONU GRIGORE: Apoi, atunci dăm dreptate popii, cu Răducu-al lui, lua-i-ar dracii pe-amindoi...
COANA SOFICA: D-apoi nu te teme, că și Răducu a dat bir cu fugiții ca și ceilalți - parcă au fost vorbiți.
CONU GRIGORE: Da zău, chiar așa. Și să nu mai vie popa două luni pe la noi, din pricina lui?
COANA SOFICA: Două luni...
CONU GRIGORE: Două luni...
COANA SOFICA: Și-așa chef m-apucă uneori prin toate colțurile...
CONU GRIGORE: Eu ca eu, mă mai luam, dar el, cum dracu de-a răbda… Și cum uneori zic să-i ies înainte... și apuc ape altă uliță, îndrăcit popă!
COANA SOFICA: Dar adică de ce nu te-ai dus tu odată la dânsul? (
CONU GRIGORE tace.) Zău, Grigore, du-te!
CONU GRIGORE: El să vie! Eu nu mă duc nici mort!
COANA SOFICA: El îi supărat.
CONU GRIGORE: Dar ce? Eu nu-s supărat?
COANA SOFICA: Bine, bine, dar zici că ți-a trecut!
CONU GRIGORE: Mi-a trecut? Dar ferească Dumnezeu! Ba acum mai al dracului îs supărat.
COANA SOFICA: Păi adineauri...
CONU GRIGORE: Adineauri m-a apucat așa... un dor... de un tabinet, în sfârșit, am crescut laolaltă... Slăbiciuni... Dar acu mi-am adus aminte... Tu nici nu-ți închipui ce a fost în stare să-mi facă într-o zi! Și asta acu, încoace, după supărare....
COANA SOFICA: Ce?
CONU GRIGORE: Nu! Nu-ți mai s u re a vie că iar m i-a duc uasă-ldracului! toată noaptea-i aminte și rni se Nici să nu maivie!(.}f ică pauză.)
COANA SOFICA: Și lumina tot aprinsă!
CONU GRIGORE (potolit): Da! Da! în așa. De-o vreme încoace arde lumina ceea toată noaptea.
COANA SOFICA: O fi bolnav, Grigore!
CONU GRIGORE: Te pomenești! De duminică încoace nu l-am mai zărit.
COANA SOFICA: Să știi că i s-a întâmplat ceva, săracul. Du-te mâine, Grigore, să-l vezi, las-o încolo de supărare și...
CONU GRIGORE: Ei! Ce mai vorbă! La supărare să mă gândesc eu acuma... Și-i singur.
COANA SOFICA: Da zău, săracul, singur pe lume!
CONU GRIGORE: Amărâtă viață.
COANA SOFICA: Tare amărâtă... Numai pe noi ne avea…
CONU GRIGORE: Numai pe noi! (Și după o clipă.) Adică, ia spune, ce-ar fi dacă... m-aș duce acu...
