Scena 10 

IONICĂ: Bună seara! 
GEORGICĂ: Olguțo! Olguțo! 
IONICĂ: Să vă trăiască domnișoara! Sărut mâna, părinte, să-i trăiască fina. 
CONU GRIGORE, 
PĂRINTELE ILIE: Să dea Dumnezeu, mulțumesc. Să trăiești și dumneata. 
GEORGICĂ: Să ne trăiască. 
OLGUȚA: Cine rnă strigă? 
GEORGICĂ: A venit… 
OLGUȚA: Cine? Răducu? A! Credeam... 
IONICĂ: Bună seara, domnișoară 
OLGUȚA, sincerele mele felicitări. (
OLGUȚA dă din cap.) Îmi dați voie să vă ofer un mic cadou... Știu că vă place... O mușcată... nu-i așa de frumoasă ca cealaltă din fereastră... 
OLGUȚA: Ba da! Mulțumesc. Acu, mușcata din fereastra marnei are soră... 
IONICĂ: Îmi pare bine. Îmi dați voie s-o duc eu? 
OLGUȚA: Nu, vreau, s-o las aici, pe masă... 
IONICĂ: Cum vreți dumneavoastră. CONU GRIGORE (nu-și mai poale lua ochii de la floare): Frumoasă floare! 
PĂRINTELE ILIE (cu ochii la floare): Da, frumoasă! 
OLGUȚA: Foarte frumoasă. Dar spunea 
CONSTANTIN că a venit Răducu. E adevărat? 
GEORGICĂ: Auleu, asa-i! Unde-i? 
IONICĂ (răspunde): Da! Are să vie. El e în treacăt. A avut ceva treabă la mecanic. 
GEORGICĂ: Și nu i-ai spus că-i ziua Olguței? 
IONICĂ (stingherit): Nu... am scăpat din vedere... dar cred că știe... El n-a spus nimic, dar așa cred... (Vrea să scape.) Dar unde-i 
COANA SOFICA? 
GEORGICĂ: Eu mă duc să-i ies înainte. (Pleacă.) 
IONICĂ: Să-i dau bună seara. (O mică pauză; toți cu gândul altundeva.) E în casă? 
OLGUȚA: Cine? A! mama? Da, e în casă. Poftim. 
IONICĂ: Vă rog, dumneavoastră întâi! (iese.)