Scena 11 

PĂRINTELE ILIE și 
CONU GRIGORE 

PĂRINTELE ILIE: Ți-ai făcut un păcat cu băiatul ăsta. I-ai vârât în cap însurătoarea cu Olguta, și-i prăpădit de amorezat. Tu, ca totdeauna, nu te-ai gîndit cât negru sub unghie ce faci! Auzi tu ce spun, ori n-auzi? 
CONU GRIGORE: Ce? (Preotul dă din umeri.) Spune! 
PĂRINTELE ILIE: Popa nu toacă de două ori pentru o babă surdă! (Apoi deodată.) De ce i-ai vârât în cap că-l însori cu Olguta? Și dacă nu s-o putea face? Hai? L-ai nenorocit? L-ai nenorocit! Om bătrân și fără minte ce ești! 
CONU GRIGORE: Ai dreptate! (Izbucnind.) Ei, drăcia dracului! Așa caraghioslâc încă n-am mai pomenit. 
PĂRINTELE ILIE: Ce caraghioslâc? 
CONU GRIGORE: Uite colea. 
PĂRINTELE ILIE: Asta nu-i caraghioslâc, asta-i floare! 
CONU GRIGORE: Zău? Dar tu nu vezi ce fel de floare? 
PĂRINTELE ILIE: O mușcată. 
CONU GRIGORE: Așa! Câți ani împlinește 
OLGUȚA azi? 
PĂRINTELE ILIE: Optsprezece... 
CONU GRIGORE: Și câți ani împlinise Sofica mea când i-ai dat tu mușcata ceea, care-i în fereastră? 
PĂRINTELE ILIE (uimit de repetarea faptului): Optsprezece ani. 
CONU GRIGORE: Apoi? (Apoi furios.) N-o ia dobitocul! 
PĂRINTELE ILIE: Care dobitoc? 
CONU GRIGORE: Mototolul crâșmarului! N-o ia el! Asta-i semn mare, popă, semn mare! Soficăi tu i-ai dat floarea și pe Sofica eu am luat-o. Acu unde-i popa? Cine-i popa? 
PĂRINTELE ILIE: Care popă? 
CONU GRIGORE: Mă! Nimic nu înțelegi! Dă cep la creier! Unde-i popa? Eu eram învățător și tu popă. Popa, adică tu, i-ai dat floarea și învățătorul - adică eu - am luat fata. Acu învățătorul i-a dat floarea și trebuie să vie un popă să ia fata. Unde-i popa și cine-i popa? Unde-i, domnule? 
PĂRINTELE ILIE: Contabilul de la Federală! 
CONU GRIGORE: Nu... nu... trebuie să vie altul... să vie altul... Din pământ, din iarbă verde trebuie să vie altul...