Scena 15 

RADU, 
OLGUȚA 

OLGUȚA: Tare-i obraznic! 
RADU: Obraznic, înseamnă deștept! 
OLGUȚA: Ține-i partea! Din pricina ta a ajuns de nesuferit. 
RADU: Lasă, că se cumințește el, când o fi mare. Așa eram și eu la vârsta lui. 
OLGUȚA: Da? 
RADU: Da! Disprețuiam femeia, mi-era dragă oină și paralelele — asta era modem pe-atunci... și uite astăzi. 
OLGUȚA: Adevărat, azi nu mai disprețuiești femele... Am ințcles și din scrisoarea Anei. 
RADU: Care Ana? 
OLGUȚA: Uite ce memorie scurtă ai!? 
RADU: A! Ana Dimitriu! Dai ce-i cu Ana? 
OLGUȚA: Mi-a scris că v-ați întâlnit, că v-ați plimbat în grădina publică... 
RADU: Da, de altminteri am fost și pe la dânșii pe-acasă. 
OLGUȚA: Ei? Asta nu mi-a scris. Te pomenești că ai fost la ziua ei. 
RADU: Da, firește. 
OLGUȚA: Asta e foarte frumos... Ana trebuie să fie mulțumită. E o răsplată frumoasă pentru sentimentele ei... Ce zâmbești? Nu-i așa? Știi foarte bine că Ana te-a iubit, în definitiv, merită să ții minte când e ziua ei. (
RADU zâmbește) Nu, să nu iei vorbele mele cum nu trebuie, dar mi-i necaz!... 
RADU: De ce? 
OLGUȚA: Dacă n-aveai treabă la mecanic, nu veneai azi. La urma urmei sunt o proastă. Dacă nu veneai, poate că nici nu mi-aș fi adus aminte. E așa de departe de la Galați până aici. Aneta-i acolo... ș-apoi, orășancă, elegantă, frumoasă. 
RADU: Olguțo? Acum să lăsăm copilăriile. Uite de ce-am venit! Că pot să-ți spun — am venit de la Galați înadins. N-am vrut să vin aici de-a dreptul. Știam că e ziua ta și dovada uite-o aici: darul pe care ți-l trimite mama. Olguțo, eu m-am hotărât să mă însor. Poate-i cam devreme, dar viața singur e păcătoasă, proastă. Ai mei nu mai au mult. Nu ești bogată, nu-s bogat, dar ești ca și mine: curajoasă, simplă și muncitoare. N-are să ne meargă rău, crede-mă. O să răzbim în viață dacă ne-om ajuta îndeajuns. Vezi, eu nu știu să vorbesc! Pentru că am eu încrederea asta mare, că avem inimi la fel și că simțim laolaltă și ce-i bine, și ce-i rău. Și-apoi hotărirea de-acum s-a copt în mine în preajma ta. Nu m-am gândit niciodată să mă însor, așa, cu oricare. M-am gândit să mă însor cu tine. E o deosebire și tu o înțelegi. Poate că fără tine nu m-aș fi gândit. Mama și tata știu de toate câte ți le spun. Îs fericiți să te aibă lângă dânșii. Eu? Ce să-ți mai spun... Eu... Hai, dă mâna încoace. Ei bai! Nu-ți fie frică. Nu știi ce viață frumoasă m-am jurat să-ți croiesc ici, lângă bucățica asta de vietate din pieptul meu, care se zbate speriată acum, de o faptă așa de mare, ca pasul meu de azi. Dă mâna. Așa. De ce tremuri? Dacă-s eu aici n-are ce să mai... n-are de ce...