Scena 19 

ACEIAȘI, fără 
RADU, 
GEORGICĂ și 
IONICĂ 

COANA SOFICA: Haide de mănâncă și tu ceva. 
CONU GRIGORE: Nu mi-e foame. 

(Și, fără să vrea, se, așază pe scaun, primind cărțile pe care le dă părintele. Ca izvorând din biata tristețe căzută peste toți, un cântec trist suspină sub arcușul lui 
CONSTANTIN. 
COANA SOFICA a plecat.)