Scena 5
ACEIAȘI,
GEORGICĂ
GEORGICĂ: Completează, te rog, femeie: orice tată este ideal prin definiție, afară de tatăl ceresc.
PĂRINTELE ILIE: Și el de ce nu e ideal?
GEORGICĂ: Fiindcă el ar trebui să ne facă după chipul și asemănarea sa și nu ne face. E drept că pe mine m-a făcut după chipul și asemănarea tatii, dar dacă te uiți bine la tata, vezi că nu seamănă decât foarte puțin cu Dumnezeu. Du-te, femeie, la plăcinte și lasă bărbații să discute chestiuni mai firbinți și mai aprinse decât rola bucătăriei.
OLGUȚA:
GEORGICĂ, nu abuza de gentilețea unei surori mai mari decât tine și...
GEORGICĂ: Olguțo, nu abuza de cavalerismul unui sportmen mai mare decât tine și... să ne întoarcem la oile noastre, cum zice franțuzul: tu întoarce-te la mama, că te-a chemat, și eu rămân cu tata că m-a chemat.
CONU GRIGORE: Respectă-ți părinții, domnule!
GEORGICĂ: Nu pot. Cum să-i respect, dacă au avut o idee așa de proastă, să fiică un sportmen ca mine.
OLGUȚA: Bravo!
GEORGICĂ: ...după ce făcuseră o gâsca romantică, ca tine!
CONU GRIGORE: Ce romantică, domnule?
OLGUȚA de acum e emancipată.
GEORGICĂ: Cum emancipată?
CONU GRIGORE: Azi împlinește optsprezece ani și după lege e emancipată!
GEORGICĂ: Ce emancipare?... Mata n-o vezi? în veacul al XX-lea numai două persoane mai păstrează asemenea codițe romantice:
OLGUȚA și părintele. Deosebire e că
OLGUȚA e o fată mică, dar cu coada mare, și părintele un om mare cu coada mică. Apropo, părinte, o idee: Vă propun la amândoi să vă tundeți!
CONU GRIGORE: Măi domnule, nimica nu respecți pe lume!
GEORGICĂ: Așa-s eu. Nu pot să respect nici pe Dumnezeu, dacă nu l-oi trage puțin de barbă.
OLGUȚA:
GEORGICĂ!
GEORGICĂ: Te rog să taci! fa spune, tată, de ce m-ai chemat ?
CONU GRIGORE: Eu?
GEORGICĂ: Da, mi-a spus mama.
CONU GRIGORE: Nu le-am chemai eu! L-am chemat eu? N-auzi, mă popă? Răspunde! L-am chemat eu?
PĂRINTELE ILIE: Îhî! ca să spuie de partea cui este.
CONU GRIGORE: Ce să spuie? Nu -l auzi că-i de partea mea?
GEORGICĂ: În ce privință?
PĂRINTELE ILIE: La cine ții tu mai mult? La mine ori la rabla asta?
OLGUȚA ține la dânsul.
GEORGICĂ: Nu-i adevărat! Ai curaj ul opiniei, femeie! N-am discutat noi chestiunea asta? Ai spus că ți-ar plăcea să ai un tată care să-i cuprindă pe amândoi. Dar eu nu admit părerea Olgutței. Asta-i romantism curat! Nu se poate să ai tată doi oameni. Trebuie să ai numai unul!
CONU GRIGORE: Pe mine!
PĂRINTELE ILIE: Ba pe mine!
GEORGICĂ: Nu -i așa!
CONU GRIGORE: Atunci tai în două și ne împaci pe amân- doi.
OLGUȚA: Și tot acolo vine.
GEORGICĂ: Zău? N-ai nici o aplicație la matematică! Absolventă la liceu ești tu? Mai mare rușinea!
OLGUȚA: Unu și cu unu, împărțit la doi, cât fac?
GEORGICĂ: Stai, că nu- i așa! Tata nu-i unu, e jumătate!
CONU GRIGORE: Jumătate?!
GEORGICĂ: Da, jumătatea mamei! Ce să-ți fac, dacă ai nevastă!
CONU GRIGORE: Și popa cât îi?
GEORGICĂ: Eh! Părintele e un om și jumătate! Deci: jumătate plus unu și jumătate fac doi. Împărțit la doi, fac unul. Numai bine. Dar de la mata e un sfert și de la părintele trei sferturi!
PĂRINTELE ILIE: Bravo,
GEORGICĂ!
CONU GRIGORE (obidit): Bravo,
GEORGICĂ! Halal copil ce mai am și eu!
GEORGICĂ: Mai întâi că asta nu se știe!
CONU GRIGORE: Ce nu se știe, mă?
GEORGICĂ: Că-s copilul matale. Este unul Strindberg care...
CONU GRIGORE: Ce bâîgui tu, domnule? Atunci cine ți-e tată?
PĂRINTELE ILIE (jucând): Popa!
CONU GRIGORE (indignat de aluzie): Cum? Ce? A! Vrei să faci simbol? Apoi tot simbol este, dar mai altfel decât crezi tu. Că la tabinet, frate, poți să pui popa jos și poate să vie după dânsul și dama de la mine, că tot degeaba-i dacă am dat eu cărțile. Și așa, uite că iau tot, și popă și damă și fante și as... și banii de pe masă.
