Scena 6 

ACEIAȘI, 
CONSTANTIN CÂRNU, lăutarul, care vine cântând:„Mulți ani trăiască". 

CONU GRIGORE: Așa, 
CONSTANTIN! Bravo! Credeam că ai uitat. 
CONSTANTIN: Ce să vă uit, coane Grigorie, că mi-a trimis vorbă și părintele. La mulți ani, duduie 
OLGUȚA și toate cele bune! 
OLGUȚA: Mulțumesc, 
CONSTANTINe. Ia de aici un păhărel de vin. 
CONSTANTIN: Să trăiți! Sfinția ta să-ți trăiască fina și să-i cântăm la nuntă! Să vă trăiască! Ura! 
GEORGICĂ: Ura! 
CONU GRIGORE: Mulțumesc, 
CONSTANTINe. Să trăiești și tu. (Ciocnesc paharele.) Dar 
IONICĂ n-a fost pe la tine? Că pe el î1 trimisesem să te aducă. 
CONSTANTIN: A fost, cum să nu fie! Ce nu face dom' 
IONICĂ pentru duduia 
OLGUȚA? 
PĂRINTELE ILIE (tușește): Hm, hm! Uite mă, că ți-a venit și ție un fante. 
CONU GRIGORE: A venit, cum să nu vie, și-i bun că ia! Dar 
IONICĂ nu vine? 
CONSTANTIN: Vine îndată. Am auzit că s-ar fi dus la Franz neamțul. Cică ar fi trecut într-acolo conașul Răducu. 
GEORGICĂ: Care Răducu? (
OLGUȚA ascute urechea.) 
PĂRINTELE ILIE, 
CONU GRIGORE: Răducu? Răducu al lui Cociaș? 
CONSTANTIN: Da, băiatul lui conu Zamfir. TOȚI: Când? Cum? 
GEORGICĂ (sare în sus de bucurie): Vine nenea 
RADU! Vine nenea 
RADU! Ura! 
PĂRINTELE ILIE: Pune cartea jos. 
CONU GRIGORE: Ce? A da! Cartea! Uite asul!