Scena 6
ACEIAȘI,
PĂRINTELE ILIE
PĂRINTELE ILIE: Ce-i,
GEORGICĂ?
GEORGICĂ: Nimic.
PĂRINTELE ILIE: Ai fost pe la mine?
GEORGICĂ: Am fost!
PĂRINTELE ILIE: De ce,
GEORGICĂ?
GEORGICĂ: Ca să te văd.
PĂRINTELE ILIE: Uite-mă! GEORGIGĂ: Te văd.
PĂRINTELE ILIE: Și ești mulțumit,
GEORGICĂ?
GEORGICĂ: Mulțumit!
PĂRINTELE ILIE: Bravo! Și alt nimic?
GEORGICĂ: Nimic, părinte.
PĂRINTELE ILIE: Și-acu ce facem?
GEORGICĂ: Stăm!
PĂRINTELE ILIE: Să stăm, da-i mare păcat.
GEORGICĂ: Dar Dumnezeu cum stă? A muncit șase zile și tot duminică se crede.
PĂRINTELE ILIE: Ei,
GEORGICĂ! D-apoi zilele acele au fost zile mari!
GEORGICĂ: Asta se poate. Eu n-am de unde ști, că n-am fost pe vremea aceea, să văd cu ochii, cum ai văzut mata.
PĂRINTELE ILIE (râde): Asta-i lovitură neîngăduită. Te reclam la arbitru. Ia-mi partea, mielușica Domnului. Uite, păgânul aista mă învinuiește că-s mai bătrân decât orătăniile pământului.
OLGUȚA:
GEORGICĂ!
GEORGICĂ: Nu behăi romantic! Protestează sportiv, oaia Domnului ce ești!
PĂRINTELE ILIE: Nu greși din Biblie, fiule! Acolo zice mielușica Domnului!
GEORGICĂ: O fi zicând. Dar o mielușică emancipată, de optsprezece ani și trei săptămâni, se cheamă oaie în limbaj sportiv: Quod eram demonstrandum! Directă cu stânga la carotidă! Trebuie să cazi la pământ! Imediat! (părintele cade pe scaun.) Alia! Ai căzut! (Numără, ca la box, cu mâna.) Unu, doi, trei, patru, cinci, șase, șapte, opt, nouă, zece, unsprezece.
PĂRINTELE ILIE: Asul...
GEORGICĂ: Doisprezece.
PĂRINTELE ILIE: Fantele.
GEORGICĂ: Ce spui mata acolo?
PĂRINTELE ILIE (râzând): Asul, fantele...
GEORGICĂ: Apoi, cu mata nu poate vorbi omul serios. Numai la tabinet ți-I gândul.
PĂRINTELE ILIE: Și ce? Adică, tu n-ai juca acum un tabinet?
GEORGICĂ (îi dă un ghiont Olguței, s-o fcă atentă): Nu! Că n-am bani!...
PĂRINTELE ILIE: Pe chibrituri.
GEORGICĂ: Asta era la '48, părinte! Azi, ori joci pe bani, ori nu joci! Și eu n-am bani, nu joc.
PĂRINTELE ILIE: Și eu ce vrei să mă fac? Du-te de cere bani lui Grigore.
GEORGICĂ: Doarme!
PĂRINTELE ILIE: Și maică-ta doarme?
GEORGICĂ: Tot satul doarme, afară de noi și de femeia asta, care visează.
PĂRINTELE ILIE: Atunci ce-i de făcut? Să-ți dau eu bani.
GEORGICĂ: Începi să te apropii! Mai departe!
PĂRINTELE ILIE: Acu, ce mai vrei? Îți dau bani și gata!
GEORGICĂ: Nu-i așa! Ce-mi folosește mie că-mi dai câțiva lei, faci șmecherlicuri, mi-i iei înapoi, mă faci să intru în datorii - că eu îs pătimaș teribil, când mă pornesc - și pe urmă rămân și dator vândut și-mi mai scoți și ochii că mi-ai dat bani. Dacă vrei să joc tabinet, îmi dai: zece lei capital și acoperi pagubele. Așa, sunt sigur că nu faci șmecherlicuri.
PĂRINTELE ILIE: Dacă nu-i chip altfel, fie și așa. Du-te, Olguțo, și adă cărțile. (
OLGUȚA iese.) Și tu ține-ți capitalul.
GEORGICĂ: (numărând banii și punând o parte în buzunar): Dar, fără șmecherlicuri!
PĂRINTELE ILIE: Așa? Dar de ce-I vâri în buzunar?
GEORGICĂ: Capital de rezervă. Acum până aduce femeia cărțile, să termin scrisoarea asta.
PĂRINTELE ILIE: Cui îi scrii?
GEORGICĂ: Lui nenea Răducu. Îi dau vești de pe-aici, din partea matale ce să-i scriu?
PĂRINTELE ILIE: Hm! Din partea mea? Nimic.
GEORGICĂ: Nimic? Zău?
PĂRINTELE ILIE: Păi ce să-i scrii? Și pe urmă, trebui să pice azi-mâineaici Alaltăieri s-au împlinit trei săptămâni de când a fost pe-ici și se ține de cuvânt. Pot spune atunci, de-oi avea ce spune.
GEORGICĂ: Ce-area face? Eu tot nu trimit scrisoarea. O scriu așa ca să fac literatură. Pun map, o lipesc si o țin în buzunar, și-i ca și când aș fi trimis-o.
PĂRINTELE ILIE: Va sa zică, de asta nu scrii tu acasă decât din an în Paști?
GEORGICĂ: Nu! Glumesc! Aici nici nu se poate așa ceva, fiindcă plicurile astea îs primejdioase.
PĂRINTELE ILIE: Da, tocmai cam prea frumoase plicuri pentru nasul tău.
GEORGICĂ: Ai și mirosit a fustă, romantic ce ești! Păi îs plicuri de la mama. Dar ea le ține ascunse. Cică să nu afle tata. Și tata are altele, mai mari - mi-a dai de vreo două ori - și cică să nu afle mama. Romantici bătrânii! Au ei noroc c-au dat peste un sportmen parolist, că le-aș face o intrigă, să mă ție minte cine cu cine se pune. Ei tare ar vrea să-și împlinească visul prin
OLGUȚA. Dar io nu mă las! Duc o politică teribilă! Scriu scrisori în care pun de nici eu nu măi știu răuțățile pe care le țin minte de prin romane i le pun în spinare și i le spun lui tata. Și tata nu mai poate de bucurie.
PĂRINTELE ILIE: Și cu asta ce-ai folosit? Este
IONICĂ mai bun?
GEORGICĂ: Pe dracu! Parcă mamei nu-i spun toate năzdrăvăniile despre
IONICĂ? Lasă, c-am aranjat-o eu și pe asta. Cine crezi că i-a scos vorbă mototolului că trăiește cu Mărgărita lui Mazâlu și că l-a prins Dobrin la fiică-sa și i-a dat cu barosul în cap - știi acu o săptămână, când zicea el că l-a răsturnat trăsura! Dar astea nu-s nimic! Le aranjez eu acu ceva teribil. Am să le scriu la amândoi scrisori anonime, să le spun că-i impuse dacă le mai calcă picioarele pe-aici.
PĂRINTELE ILIE: Și-atunci or să afle de unde vin scrisorile - ori or să dea vina pe
RADU.
GEORGICĂ: Nuuu! Că hamalului îi scriu ca din partea unui flăcău din sat, care-l bănuiește că-i fură ibovnica, iar mototolului din partea unei fete care-l iubește - Catinca lui Bălan. Păi, alaltăseară
IONICĂ pornise încoace - eu îi chemasem - și l-arn așteptat după gard, în păpușoiul lui Țară-Lungă. Când l-am văzut venind, am tras două focuri din pistolul cu dopuri și am șters-o, să nu mă prindă. Nu știu ce o fi crezut, dar nici c-a dat pe-aici! De ce râzi?
PĂRINTELE ILIE (mișcat): Nu râd. Mi-aduc aminte de un lucru pe care mi l-a dat
RADU să-l citesc. Era acolo vorba de un saltimbanc de la panoramă, care s-a călugărit. Și într-o zi, l-au prins călugării că ședea în fața icoanei Sfintei Fecioare și făcea drăcovenii din cele din panoramă. Asta era ce-avea el mai bun, și asta era prinosul lui de laudă la Dumnezeu... Apoi ai câștigat,..
GEORGICĂ: Am câștigat, dar n-am înțeles!
PĂRINTELE ILIE: Și eu am înțeles, dar n-am câștigat. Fiecare cu folosința lui. (Și începe să fredoneze.) Haide măi băiete joacă, Că afară-i timp de toacă...
GEORGICĂ (din ce în ce mai tare, până ce, cuprins și el de veselie, accelerează, bate din picioare și urlă): Dar ce dracu vrei să joc, Că n-am carte mai deloc...
