Scena 8

PĂRINTELE ILIE, 
GEORGICĂ, 
CONU GRIGORE întinzându-se somnoros. 

CONU GRIGORE: Ce-mi urli aici, mă popă! Ce dracu, n-are omul parte să închidă un ochi din pricina ta? 
PĂRINTELE ILIE: Ba închide-i pe amândoi, rebegitule! Și închide-i pentru totdeauna, din partea mea. Dar pe mine lasă-mă în pace să-mi joc tabinetul meu și du-te-n plata Domnului, care s-a trudit să te facă după chipul și asemănarea lui și degeaba i-a fost truda, că n-a nimerit-o. 
CONU GRIGORE: Ai ajuns în mintea lui 
GEORGICĂ! Bine că și-a găsit tovarăș. 
GEORGICĂ: Ia te rog, tată, să nu mă insulți. (Se ridică.) Te rog să retractezi! 
CONU GRIGORE: Nu te insult pe tine, pe el îl insult! 
PĂRINTELE ILIE: Lasă, bine, că și Isus a fost batjocorit, și scuipat și bătut pe cruce, dar praf și pulbere s-a ales din necredincioși, cum are să s-aleagă și de nevrednicul tău părinte când l-oi duce să joace tabinet cu Belzebut cel negru peste tot, cum e rabla asta în cerul gurii! 
CONU GRIGORE: Sfinte Sisoe, nici acolo n-am să scap de tine? 
PĂRINTELE ILIE: Ba scapi, fiule! Că eu te-oi duce în cântări numai până la gura cea întunecoasă a pământului și ți-oi da drumul să te tot duci și să nu te mai întorci. Dar grjă n-ai, fiule! Cărți de tabinet ți-oi pune și-oi mai da și de pomană câteva perechi. Dar acu du-te, nu-mi sta chibiț aici, că eu am chef de jucat tabinet! 
CONU GRIGORE: Și eu de ce să n-am chef? (Trântește bani pe masă.) 
GEORGICĂ: Noi jucăm în, doi. 
CONU GRIGORE: Om juca în trei. GEORGIGĂ: Nu joc, că faci șmecherlâcuril 
CONU GRIGORE: Vreau să joc și eu! 
GEORGICĂ: Cât îmi dai? 
CONU GRIGORE: Doi lei. 
GEORGICĂ: Mai jos de cinci nu stăm de vorbă. 
CONU GRIGORE: Na patru! 
GEORGICĂ: Cinci! 
CONU GRIGORE: Schimbă doi lei! 
GEORGICĂ: N-am. 
CONU GRIGORE: Schimbă doi lei, popă! 
PĂRINTELE ILIE: Nu fac meșteșuguri de astea! Dă-i doi lei, că n-ai să mori! 
CONU GRIGORE: Va să zică mă faci să pierd un leu! Lasă că scot eu paguba de la tine! 
GEORGICĂ: Așa! Acum poftim de joacă aici, că eu nu mai joc! (Vâră banii în buzunar și ascunde ușor scrisoarea, de care abia acum și-a adus aminte.) 
CONU GRIGORE: Ce scrisoare ai ascuns acolo? Ia dă-o încoace. 
GEORGICĂ: Nu se poate! Te rog să ai încredere în mine, că altfel e rău! 
CONU GRIGORE: Dă-o încoace! 
GEORGICĂ: Mă consider insultat dacă n-ai încredere în mine! 
CONU GRIGORE: N-am nici o încredere! Dă să văd! 
GEORGICĂ (ia poziția de box): Mai zi o dată! 
CONU GRIGORE: Dă să văd! 
GEORGICĂ: Nu asta! Chestia cu încrederea! Ai ori n-ai? 
CONU GRIGORE: Bine, bine! Am încredere! 
GEORGICĂ: Acu, tată, dă-mi o marcă pentru scrisoare! 
CONU GRIGORE: N-am! Cumpără-ți. 
GEORGICĂ: Poftim parale. (Ia de la preot.) 
PĂRINTELE ILIE: Stai, mă, tătare! Nu ți-am dat o mulțime de gologani? 
GEORGICĂ: Lasă că-ți merge bine și câștigi de la tata. Poftim bani, tată. Uite și un leu câștig. Și dacă nu vinzi, iau pe degeaba. 
CONU GRIGORE (ia banii): Du-te și ia o marcă, dar să știi că le-am numărat. 
GEORGICĂ (revine): Să-mi dai și un plic! Dar nu din cele de băcan! Din cele bune - știi mata-plătesc cinstit! Nu află nimeni - ca pământul! Nu? Zău că nu? Bine! Părinte, dezleagă-mă de păcatul pe care trebuie să-l săvârșesc! Ai fost de față și-ai văzut cum un tată romantic își silește odraslele să fie păcătoase! 
PĂRINTELE ILIE: T-am dezlegat, fiulel Și acum și pururea și în vecii vecilor, amin! 
GEORGICĂ: Nu! Eu deocamdată îi plătesc plicul ca să fiu împăcat. Poftim, tată, cinci lei. Dezlegarea asta de păcat o păstrez. Poate c-o să- mi prindă bine mai târziu. (Iese.)