NOTE
I. Copilăria şi adolescenţa
1 Până nu demul data de naştere a scriitorului a fost controversată. În acte ea este 27 noiembrie („Act de naştere nr. 86 din anul una mie opt sute optzeci şi patru, luna noiembrie, ziua 27… A lui Vasile Costache Voicu de sex bărbătesc, născut în casa părinţilor săi din comuna Pârscov, fiul lui Costache Voicu, de ani patruzeci şi cinci, şi al Sultanei de ani patruzeci, de profesie muncitori şi domiciliaţi în această comună Pârscov după declaraţiunea făcută de tatăl său, care ne-a prezentat copilul.
Declarantul şi martorii neştiind carte, s-au subscris de noi. Declarant: Costache Voicu. Martori: Enache Stan, Costache Stan Nedelea „. Registrul de stare civilă pentru născuţi pe anul 1884, comuna Pârscov). Data reală a naşterii, păstrată în memoria familiei este noaptea de 12 spre 13 octombrie, în ajun de Sfânta Paraschiva (Sfânta Vineri), după cum îşi amintea una din surorile lui mai mari, Maria, mărturia ei existând înregistrată pe bandă de magnetofon la Biblioteca judeţeană „V. Voiculescu„ din Buzău. Această din urmă dată este acceptată şi de scriitor: conform scrisorii din 2 februarie 1910 către Maria Mitescu, viitoarea lui soţie, scrisoare având pe frontispiciu însemnarea „octombrie 1884 – 6 septembrie 1908„. Ulterior, data de naştere declarată atât oficial, cât şi în relaţiile personale va fi cea înregistrată în acte: 27 noiembrie: „Gândiţi-vă că am împlinit 73 de ani la 27 nov. Acum…” (Scrisoare către Andrei Scrima, facsimil în voi. Timpul Rugului Aprins, Editura Humanitas, 1996, p. 173). Schimbarea oficială a numelui din Voicu în Voiculescu o va face scriitorul târziu, în 1950
2 Petre Ştefan, Noi amănunte cu privire la arborele genealogic, în voi. V.
Voiculescu. Contribuţii buzoiene, Biblioteca judeţeană „V. Voiculescu” – Buzău, Buzău, 1993, p. 22
3 Idem, p. 23
4 Poemul Hanului cu urşi, a apărut fragmentar în voi. Articole, comunicări, documente V. Voiculescu, Comitetul de cultură şi educaţie socialistă al judeţului Buzău, Buzău, 1974, p. 65-66 şi integral în voi.
V. Voiculescu, Gânduri albe. Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1986, p. 340-350.
5 N. Crevedia: Interviu cu d-l V. Voiculescu, în „Universul literar”, an. 46, nr. 21, 18 mai 1930, p. 335-336 şi integral în voi. V. Voiculescu, Gânduri albe, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1986, p. 340-350
6 Confesiunea unui scriitor şi medic, în voi. V. Voiculescu Gânduri albe.
Editura Cartea Românească, 1986, p. 453. Din grabă ori poate din neatenţie unii comentatori ai operei voiculesciene citează în mod greşit titlul: Confesiunea unui medic scriitor (vezi G. Paţurcă şi C-tin Miu)
7 Idem
8 Alex. Oproescu, Din destăinuirile familiei, în voi. V. Voiculescu, Constribuţii buzoiene, Biblioteca judeţeană V. Voiculescu – Buzău, Buzău, 1993, p. 28
9 în interviul citat la nota 5
10 Alex. Oproescu, Ar t. ş i lo c. c i t. l a nota 8
11 Confesiunea… (vezi nota 6)
12 Alex. Oproescu, Ar t. ş i lo c. c it.
13 Vezi şi voi. Nostru, V. Voiculescu şi lumea lui, Editura Colibri, Bucureşti, 1993, p. 24-25
14 Confesiunea…
15 A se vedea şi voi. Nostru V. Voiculescu la Părscov, Biblioteca judeţeană „V. Voiculescu” – Buzău, Buzău, 1996
16 Idem
— L8 Confesiunea…
19 Idem
20 Vezi şi cap. Copilăria şi adolescenţa, în voi. Nostru, Pe urmele lui Vasile Voiculescu, Ed. I-a, Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1984; ed. IIa, Biblioteca judeţeană „V. Voiculescu” – Buzău, Buzău, 1994
21 Interviu luat de Ion Voiculescu mătuşii sale Maria Ivănescu, în voi. V. Voiculescu, Articole, comunicări, documente, I. Buzău, 1974, p. 15
22 Despre lungul şi sinuosul „drum” de la casa din poezie şi Muzeul memorial de azi vezi şi capitolul final al cărţii de faţă
23 Vezi şi voi. Nostru V. Voiculescu la Părscov, p. 27-29
24 Interviul citat la nota 21
25 Vezi nota 4
26 Idem
27 Ibidem
28 Fânul a fost publicat pentru prima oară de noi (după o dactilogramă aflată în arhiva familiei) în „Suplimentul Viaţa Buzăului”, mai 1984, p. 17. În voi. V. Voiculescu, Gânduri albe (1986) d-l Victor Crăciun neştiind probabil de aceasta nu face menţiunea cuvenită şi-l tipăreşte, aşijderea, „după o dactilogramă aflată în păstrarea familiei”
29 O parte a articolului am publicat-o noi, ca inedită, în „Manuscriptum”, nr. 4/1984, p. 96, sub titlul Unealta şi cartea. Ulterior, în documentata-i Biobibliografie V. Voiculescu (Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu”, Iaşi, 1988) d-na Aurora Alucăi ne atrage atenţia că textul a apărut cu titlul Ion Teslaru în revistele „Lamura” (nr. 3/1921) şi „Universul” (nr. 44/1926)
30 Vezi nota 5
31 Idem
32 Deşi scriitorul nu ne spune care e numele schitului, suntem îndreptăţiţi să credem că este vorba de mănăstirea Răteşti, fiindcă ea are hramul „Sfânta Treime”, cum menţionează poetul în cel de al doilea vers. Acest aşezământ a fost la început schit de călugări, ctitorit înainte de 1634 de familia de boieri Dragomir din Buzău. După 1784 a devenit schit de maici. Iniţial aici au fost două biserici de lemn, iar în 1844 s-a construit biserica de zid. A fost pictată de Nicolae Teodorescu Pitaru, ajutat de nepotul său Gh. Tattarescu (cf. Mihai Vlasie, Drum spre mănăstiri, Editura Uranus, Bucureşti, 1992, p. 50)
33 Această tehnică a hiperbolei mai poate fi întâlnită şi în alte poezii voiculesciene, dintre care foarte sugestive sunt Bucegii şi Penteleul.
34 Drum şi popas a fost publicat pentru prima oară de Ion Voiculescu în suplimentul „Viaţa Buzăului”, aprilie 1969, p. 14; în volum a fost tipărit în V. Voiculescu, Articole, comunicări, documente, I, Buzău, 1972
35 O mai detaliată analiză a acestor aspecte a se vedea în voi. Nostru, Pe urmele lui Vasile Voiculescu, ed. Cit., p. 90-92
36 Bazil Iorgulescu, Dicţionar geografic, statistic, economic şi istoric al judeţului Buzău, Bucureşti, 1892, p. 118-l19
37 Bazil Iorgulescu, Geografia judeţului Buzău (pentru cl. Il-a primară şi i-a gimnazială), Buzău, 1881, p. 24
38 Funcţionând mult timp ca sală de cinematograf, slăbită de cutremurul din 1940, renovată în mai multe rânduri şi apoi serios avariată de seismul din 4 martie 1977, a fost ulterior demolată şi pe locul ei se înalţă astăzi sediul unei bănci, ridicată după 1990. În vremea adolescenţei noastre am mers de mai multe ori la cinematograful amenajat în această sală, ori la serbări şcolare şi purtăm o frumoasă amintire a decoraţiei interioare, lojelor şi balcoanelor ei de epocă.
39 Gabriel Cocora, Tipar şi cărturari, Editura Litera, Bucureşti, 1977, p. 243-244
40 Idem, p. 237
41 Apud. Marius Pop, Anii şcolarităţii, în voi. Articole, comunicări, documente, II, Buzău, 1979, p. 16
42 N. Crevedia, Interviul citat la nota 5
43 Exemplarul cu autograf, purtând data de „1898, sept. 15”, înscrisă de mâna profesorului, l-am văzut şi noi în Arhiva familiei Voiculescu
44 Fondată din iniţiativa şi cu efortul lui, biblioteca gimnaziului a fost, de fapt, prim bibliotecă publică a oraşului. Alcătuită din donaţii, ea cuprindea cărţi vechi, dicţionare, cărţi de ştiinţă, literatură etc. Pentru amănunte vezi şi G. Cocora, Op. Cit., p. 233-241
45 Conform Foii matricole nr. 119 de la finele anului şcolar 1896-l897 a obţinut mediile: istorie – 8,51; ştiinţele naturii – 8,06; limba română – 7,88 (Apud. Marius Pop, Ar t. d in voi. Cit., p. 16)
46 Gabriel Cocora, Op. Cit., p. 251-254
47 Apud. Constantin C. Giurescu, Istoria Bucureştilor, Bucureşti, 1966, p.
— L59
48 Apud. Constantin C. Giurescu, Op. Cit., p. 159-l62
49 Ion Voiculescu, Interviul citat
50 N. Crevedia, Interviul cit. 51-52 Idem
53 Ibidem
53 bis Şi în continuare adaugă: „Pe timpul când nu se ivise încă nici expresionismul, ei făceau o literatură aşa de nouă, de surprinzătoare şi de ciudată că nu ştiai ce să crezi. Primele nuvele ale lui Hurmuz erau extrem de scurte – 20-30 de rânduri – şi se caracterizau prin neaşteptatul situaţiei, prin incoerenţa stilului, prin frângerea dintr-o dată a gândului. Mi-aduc aminte de o bucată a lui care începea: „Era o frumoază zi de toamnă şi peţitoarea nu venise încă„. Iar sfârşitul: „Ah, zise el în limba spaniolă şi dispăru după o perdea”.
54 Reprodus după Ion Voiculescu, Tabel cronologic la voi. V, Voiculescu, Capul de zimbru (nuvele), I, Bucureşti, 1972, p. XIX
II. Tinereţea „
1 Romulus Dianu, Despre V. Voiculescu, în „Ramuri”, an. VII, 1970, nr.
11/15 nov.
2 Idem
3 Constantin Bacalbaşa, Bucureştii de altădată, voi. III, Bucureşti, 1930, p. 106-l08
4 Buzoian şi el, Nicu Constantinescu era un peisagist de talent. Bolnav de tuberculoză, a murit tânăr, pare-se la puţină vreme după absolvirea facultăţii. El îi „împodobea” scrisorile de dragoste lui Voiculescu cu frumoase desene în tehnica acuarelei. In arhiva familiei scriitorului se păstrează şi azi asemenea scrisori (dintre care unele au fost publicate de Ileana Ene – vezi, în continuare nota 24), ca şi un tablou în ulei reprezentând un peisaj de toamnă şi purtând pe spate o dedicaţie către autorul viitoarelor Poeme cu îngeri.
V. Voiculescu va scrie cronici elogioase atunci când prietenul său, pictorul va deschide expoziţii în Bucureşti
5 Este vorba de poeziile în San Marco (datată 1907, Venezia), publicată în „Convorbiri literare” (nr. 6, 1912, p. 687), Din Veneţia, apărută în voi. „Poezii”, (Bucureşti, 1916), şi de poemul în proză Chiparosul din Lido, apărut postum în revista „Ateneu” (nr. 9, 1970, p. 6).
6 „Cât despre călătoria ta în Italia – îi scrie el Martei, la Paris, la 30 septembrie? (, probabil 1946-l947, n. n .) – am fost mai bucuros decât m-aş fi dus eu însumi. Şi voi ştiţi cât de mult doresc eu să o văd. Cred că sufletul meu, după ce voi muri, cele trei zile cât îi mai e îngăduit să stea pe pământ nu are să şi le piardă în preajma leşului, ci are să facă ceea ce n-a făcut în viaţă, călătoria în Italia (…). Sper că nici o şcoală şi nici un alt îndemn n-o să întreacă lecţia mare ce o primeşti în fiecare orăşel din această minune a artei omeneşti – Italia. Ştii bine că am avut prilej să vin la Paris, dar nu m-a atras. Visez Roma, Florenţa, Pisa. Către Napoli mă atrage o râvnă din copilărie. Visez Milano cu ochii deschişi, încât te fericesc că ai văzut Italia şi mă bucur pentru tine”. (Scrisoare aflată în Arhiva familiei).
7 De altfel aici, la Veneţia, cei doi studenţi români mergeau pe urmele stolnicului Constantin Cantacuzino, ale lui Dinicu Golescu, V. Alecsandri, C. Negri, I. Codru Drăguşanu, Titu Maiorescu, M. Eminescu, I. Slavici, Duiliu Zamfirescu, N. Iorga şi alte altor autori români care au scris poezii, proze, conferinţe şi chiar cărţi întregi despre oraşul de pe ape. În plimbările lor de seară Voiculescu şi Nicu Constantinescu vor fi murmurat, emoţionaţi: „Okeanos plânge pe canaluri…” din cunoscutul sonet eminescian Veneţia…
8 Pala de aur (Pala d'Oro) – decoraţie murală de altar. La bazilica San
Marco datează din secolul al Xl-Iea şi a fost executată la Constantinopole în plăci de aur şi argint cu încrustaţii de pietre preţioase. Cuprinde 27 de tablouri cu subiecte biblice.
9 Diego Valeri, Ghidul sentimental al Veneţiei, Bucureşti, 1975, p. 34
10 Dintre momentele zilei, seara veneţiană este prin excelenţă poetică.
11 A apărut în „Convorbiri literare” (nr. 6, 1912, p. 687), fiind mai rar inclus în volumele ulterioare, deşi valoarea lui literară ar fi cerut-o.
12 Chiparosul din Lido, poem în proză publicat postum de către Ion Apetroaie în Ateneu, nr. 9, 1970.
13 Ion Voiculescu (1916-l973), Ionică (cum i se spunea în familie), cel mai mic dintre copii scriitorului, s-a dovedit a fi, după moartea lui V. Voiculescu, cel mai statornic şi perseverent militant pentru editarea manuscriselor inedite, pentru punerea în circulaţie a unor texte fidele versiunilor lăsate de poet, ca şi pentru publicarea unor pagini memorialistice personale în care a adus elemente noi şi preţioase referitoare la viaţa de medic şi de scriitor a autorului Iubirii magice. Proza, teatrul şi o bună parte din poeziile postume voiculesciene au putut vedea lumina tiparului datorită lui. Tot lui I. Voiculescu i se datorează şi recuperarea de la fosta Securitate a unor manuscrise valoroase, după reabilitarea postumă a scriitorului. Istoricii literari, criticii şi cititorii îi datorează, de aceea, lui I. Voiculescu o recunoştinţă pe deplin meritată.
13 bis Ion Apetroaie, Vasile Voiculescu, studiu monografic. Bucureşti, 1875, p. 14.
14 Ion Voiculescu, începuturi literare, în voi. Articole, comunicări, documente, V. Voiculescu, I, Buzău, 1974, p. 56
15 Apud. Marius Pop, Documentar Maria Mitescu, în V. Voiculescu, Articole, comunicări, documente V. Voiculescu, II, Buzău, 1979, p. 26
16 Fotografie aflată în Arhiva familiei
17 La Biblioteca judeţeană din Buzău există un jurnal al ei, inedit, de cca. 90 pag. Deşi nu are o valoare literară deosebită, el aduce, totuşi date interesante referitoare la „romanul” de dragoste dintre cei doi
18 Scrisoare (datată 9 ianuarie 1909), aflată în Muzeul de Literatură al Moldovei.
19 Scrisoare din 20 ianuarie 1909, aflată la Muzeul de Literatură al Moldovei.
20 Scrisoare din 24 martie 1910, aflată în Muzeul amintit.
21 Idem
22 Manuscris inedit, în Arhiva familiei.
23 Ion Apetroaie, Op. Cit., p. 16.
24 Vasile Voiculescu, Poezii inedite şi corespondentă, Editura PortoFranco Galaţi, Editura Muzeul Literaturii Române, Bucureşti, 1993, p. 64
25 Pregătirile, Drumul, Am ajuns, în „Viaţa Buzăului” (supliment), Buzău, aprilie 1969, retipărit integral în voi. Articole, Comunicări, Documente V. Voiculescu, Buzău, 1974
26 Reprodus din voi. Articole, comunicări, documente V. Voiculescu, II,Buzău, 1979, p. 27-28
27 Amintiri despre pescuit menţionează de altfel şi câteva momente din perioada goijeană a vieţii scriitorului. E posibil ca povestiri precum Lostriţa şi Pescarul Amin să-şi fi găsit „rădăcinile” inspiraţiei aici.
27 bis Aceste numiri au fost: 15. VI. 1910 – circa Ocolul (Goij), 22. X. 1910 – Câmpu (Buzău), 1. XI. 1910 – Hotarele (Ilfov), 1. XI. 1911 – Bezdead (Dâmboviţa), 1912-l913 – Bezdead (Dâmboviţa), 31. V. 1913 – Casa culturală a Creditului şi asigurărilor muncitoreşti
(Bucureşti), 27. V. 1914 – Tătărani, 30. V. 1915 – Buftea (Ilfov), 1916 – Budeşti (Ilfov), 7. XIII. 1916 – Cocioc (Ilfov).
28 Petiţia a fost tipărită integral în voi. Ileana Ene, Farmecul discret al manuscriselor, voi. I. Editura Muzeul Literaturii Române, Bucureşti, 1998, p. 152-l55
29 Scrisoare datată: 28 febr. 1911, aflată în Arhiva familiei.
30 Apud. Ion Voiculescu, Tabelul cronologic citat, p. XXI.
31 Scrisoare datată: 1911, ianuarie 25, marţi seara, (în Arhiva familiei).
32 Gh. D. Mugur (1878-l946), un nume aproape uitat astăzi, a fost un statornic prieten şi colaborator al lui V. Voiculescu. Referent la Radio (din 1929), apoi director (1937-l940) şi chiar Preşedinte al Consiliului de administraţie, dat afară de legionari, el revine apoi şi lucrează în amintita instituţie până la moarte (5 ianuarie 1946). Coordonator de emisiuni, el însuşi conferenţiar, Gh. D. Mugur a iniţiat cicluri ca „Istoria muzicii”, „Cântecele popoarelor”, „Figuri de compozitori români”, „Istoria dansului”, „Figuri de oameni reprezentativi” (din istoria, cultura şi civilizaţia României, n. n .), „însemnări din călătorii” ş. a ., la care a invitat personalităţi de prestigiu sau a ţinut el însuşi conferinţe (cca. 30-40 pentru fiecare ciclu). Era un mare animator şi militant pentru cillturalizarea poporului. „A iubit, ca puţini oameni de cultură – scria Zaharia Stancu la moartea lui, în 1946 – satul şi pe ţărani, tradiţiile curate şi limba românească… Visa o vreme în care să nu existe sat sau cătun fără bibliotecă şi casă de ţăran în care să nu se afle un raft cu cărţi… Schiţa planul unor teatre ale poporului cu mii de locuri şi al unor săli de concerte…” (în „Ultima oră”, 11 ianuarie 1946). A publicat un singur volum – Florile (în 1928, în colecţia „Cartea vremii”, pe care o îngrijea împreună cu V. Voiculescu), zeci de conferinţe – rămase în manuscris – aflându-se astăzi în Arhivele Radiodifuziunii în aşteptarea editorului inimos care să le selecteze şi să le redea circuitului public.
33 C. I. Bercuş, Activitatea medicală a poetului V. C. Voiculescu, în voi. Pagini din trecutul medicinii. Editura Medicală, Bucureşti, 1970 p. 15
34 A se vedea şin acest sens Confesiunea citată la Cap. I, nota 6
35 Tot în această perioadă, mai exact în 1912, consemnăm şi debutul poetic în presă a lui V. Voiculescu cu poeziile „Urare” şi „Din a vremilor risipă” în „Convorbiri literare” (anul XLVIII, nr. 4).
36 în ordine cronologică: Marta (căsătorită Levitte – n. 1 aprilie 1911), licenţiată în arte frumoase; Olga-Suitana (căsătorită Pontremoli – n. 13 iulie 1912, dec. 26 febr. 1983), licenţiată în artă decorativă; Radu (n. 28 mai 1914), medic. Ceilalţi doi – Ionică (licenţiat în drept) şi Mihaela-Gabriela (licenţiată în istoria artelor şi limba şi literatura franceză) se vor naşte ulterior: în 1916 şi, respectiv, 1920.
37 Ion Voiculescu, Tabelul cronologic citat, p. XXII.
38 George Paţurcă, Cu gândul la V. Voiculescu, Biblioteca judeţeană „V. Voiculescu” Buzău, Buzău, 2001, p. 10
39 Apud. George Paţurcă, Op. Cit., p. 12
40 Idem
41 Ibidem, p. 20
42 Idem
43 George Paţurcă, Op. Cit., p. 11-l2
44 Confesiunea… (vezi Cap. I, nota 6)
45 Apud Ioan Scurtu, Presăraţi pe-a lor morminte ale laurilor flori. Bucureşti, 1978, p. 13
46 Ele vor constitui o recunoştinţă meritată pentru eforturile depuse ca medic întru ajutorarea, ameliorarea suferinţelor celor răniţi
47 La Cheia Buzăului, în voi. Din ţara Zimbrului
48 Ioan Scurtu, Op. Cit., p. 18-23
49 George Tutoveanu, Academia Bârlădeană, în „Graiul nostru”, an. I, nr. 9, 10, 11, Bârlad, 1925
50 G. Ursu, Istoria literară a Bârladului, Bucureşti, 1936, p. 56
51 Romulus Dianu, Ar t. ş i lo c. c it.
52 Apud. C. D. Zeletin, V. Voiculescu despre cei dintâi ani ai Academiei Bârlădene, în voi. Bârladul odinioară şi astăzi, III, Bârlad, 1984, p. 551
53 Iulius Niţulescu, Interviu dat în „Cronica”, nr. 11/1970
54 Romulus Dianu, Apud. Marius Pop, Vasile Voiculescu şi Academia Bârlădeană, în voi. Citat la nota 52, p. 557
55 V. Voiculescu, La Bârlad, în „Lamura” an. II, nr. 4, ianuarie 1921, retipărit şi în voi. Citat la nota 52, p. 552-555
56 Publicată în voi. Bârladul odinioară şi astăzi, II 1982, p. 79
57 Vasile Damaschin, Am trecut şi eu pe la „Academia Bârlădeană”, în voi. Ci t. l a nota 56, p. 88
58 Vasile Voiculescu, Amintiri despre Vlahuţă, 1927
59 Idem
60 Dan Smântânescu, Academia Bârlădeană în focul înfăptuirii idealului de unitate naţională, în voi. Ci t. l a nota 52, p. 424
61 Apud. George Paţurcă, Op. Cit., p. 29-30
62 Idem
63 Ibidem, p. 27-28
64 Apud, Ion Apetroaie, V. Voiculescu şi Bârladul, în voi. Ci t. l a nota 52, p. 565
65 Idem, p. 566
III. Trudă şi glorie
1 P. Nicanor et. Co (Mihai Ralea), Consideraţiuni europene, în „Viaţa
Românească”, an. XIX, 1927, nr. 8-9
2 Confesiunea… (Vezi nota 6 la Cap. I)
3 Dr. G. Brătescu, Preocupări epidemiologice ale doctorului V. Voiculescu, în „Revista de igienă, bacteriologie, virusologie, parazitologie, epidemiologie, pneumoftiziologie”, nr. 1, ian.
— Mart. 1980.
4 Ion Voiculescu, Amintirile unei odăi, în „Steaua”, nr. 4/1971
5 Despre rostul şi scopurile acestei fundaţii, ca şi despre activitatea lui V.
Voiculescu în cadrul ei vezi, în fcontinuare, cap. „Misionarism cultural, medicină şi literatură”.
6 Ovidiu Papadima, Evocare, în „Muzeul Literaturii Române. Alte rotonde
13”, Bucureşti, 1981, p. 38.
7 Liviu Grăsoiu, Poezia lui Vasile Voiculescu, Cluj-Napoca, 1977, p. 43.
8 Poate a sosit momentul să amintim aci şi principalele publicaţii la care a colaborat V. Voiculescu cu poezii şi articole pe diverse teme. Iată-le: Până în 1920: Duminica poporului, Convorbiri literare, România viitoare, Flacăra, Capitala, România, Lamura, Neamul Românesc, Dacia, Luceafărul, Florile dalbe, Revista copiilor, Ilustraţia neamului nostru etc. După 1920: Albina, Ramuri, Gândirea, Revista Fundaţiilor Regale, Farul căminului, România administrativă, Pleiada, Scrisul românesc, Dumineca universului, Cugetul românesc, Răsăritul etc. Cât priveşte largul evantai al temelor abordate de către scriitor a se vedea şi bine documentata Biobibliografie V. Voiculescu a d-nei Aurora Alucăi (Iaşi, 1988)
9 Apud. C. I. Bercuş, Op. Cit., p. 21
10 Zaharia Stancu, Locuri de mormânt, în „Luceafărul”, an. XIV, nr. 47, 1971, nr. 47, 20 nov.
11 Confesiunea… (Vezi Cap. I, nota 6)
12 Idem
13 Ibidem
14 Ovidiu Papadima, La sărbătorire am stat între Lucian Blaga şi Nichifor Crainic şi aveam să pătimesc ca şi ei, în voi. Florentin Popescu, Amintirea care ne rămâne. Editura Muzeul Literaturii Române, Bucureşti, 2002, p. 30-31
15 I. Hangiu, Dicţionarul presei literare româneşti, 1790-l990, Ediţia Il-a revizuită şi completată, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1996, p. 217-218
15 bis Emil Pintea, Gândirea. Antologie literară, Editura Dacia, Cluj, 1992, p. 6
16 în cartea noastră, V. Voiculescu la Pârscov (Buzău, 1996) am relevat mai multe astfel de prezenţe şi concordanţe între factorul biografic şi opera literară a scriitorului
17 între cei care s-au pronunţat, de-a lungul vremii, în acest sens: Tudor Vianu, Nichifor Crainic, Eugen Todoran, Ovidiu Papadima, N. Davidescu, Traian Mateescu, I. Negoiţescu ş. a . (vezi şi bibliografia selectivă a cărţii de faţă). „Vasile Voiculescu – scria, bunăoară, N. Crevedia în 1933 – are asupra tuturor avantajul graiului şi este, după d. Arghezi, cel mai puternic înnoitor de expresie (…) V. Voiculescu a scos din scorburile limbii celei mai neaoşe, acele cuvinte aspre, pline de o sănătate specifică rurală”. („Calendarul”, 12. XI. 1933)
18 Lazăr Băciucu, Valentin Georgian, Aurelian Piţu, Buzău. Ghid turistic al judeţului, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1978, p. 78
18 bis Apud. Constantin Cioroiu, Litoralul românesc, ghid sentimental. Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1981, p. 37-38, 42
19 Articole, comunicări, documente V. Voiculescu, I, Buzău, 1974, p. 82
20 Apud. Balcica Măciucă, Balcic, Editura Universalia, Bucureşti, 2001, p. 36-37
21 V. Voiculescu, Poezii. Antologie şi prefaţă de Aurel Rău, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1968, II, p. 91
22 Balcica Măciucă, Op. Cit., p. 28
23 Idem, p. 31
24 Ibidem, p. 47
25 Toate aceste fotografii, obţinute prin bunăvoinţa celor doi copii ai scriitorului, Gabriela şi Radu, au fost publicate de noi în ediţia I-a a voi. Pe urmele lui Vasile Voiculescu (Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1994)
26 Peste ani scriitorul va fi mai puţin sobru în ce priveşte echipamentul cu care va pleca pe munte
27 Muntele, conferinţă citită la Radio în 1938, publicată postum în „Almanahul turistic 1984”, p. 32-33, retipărită şi în ediţia V. Voiculescu, Gânduri albe, Ed. Cartea Românească, 1986, p. 170-l74
28 Conferinţă citată
29 Apud. Ion Velcea, Gh. Niculescu, Prahova – ghid turistic, Bucureşti, 1979, p. 73-74
30 Apud. Al. Oproescu, V. Voiculescu în intimitate, în voi. Articole, comunicări, documente V. Voiculescu, II. Buzău, 1979, p. 56
31 Ovidiu Papadima, Cu Vasile Voiculescu în lumea amintirilor, în „Steaua”, nr. 3, Martie 1980
32 Când vor muri Pillat, Goga, Ionel Teodoreanu, autorul volumului Pârgă va scrie pentru fiecare o „stelă funerară”. Afectat de moartea în cumplita iarnă a lui 1954 a celui care a scris La Medeleni, poetul va crea, mai târziu, povestirea Viscolul, în care personajul Negrea este descris întocmai ca Teodoreanu…
33 Evident, până la moartea poetului. Postum, la apariţia Ultimelor sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară se vor schimba toate ierarhiile şi judecăţile de până atunci.
34 Problema interpretării, articolul publicat în „Curentul literar”, an. III, nr. 115, 14 iunie 1941.
35 în mai multe discuţii purtate cu doi dintre fiii scriitorului, Radu şi Gabriela, în iunie-iulie-august 1983 (de care am mai amintit), Radu Voiculescu a confirmat, cu amănunte chiar, întâmplările legate de geneza poemului Ionică. Tot cu acele prilejuri ne-a fost pusă la dispoziţie şi dactilograma textului intitulat Gujălie.
36 Daniela Defour, Amintiri despre bunicul meu, în voi. Articole, comunicări, documente V. Voiculescu, I, Buzău, 1974, p. 78. De altfel asupra altor amănunte în această privinţă vom mai reveni pe parcursul evocării de faţă.
37 G. Călinescu, Vasile Voiculescu, în Istoria literaturii române de la origini până în prezent, 1941, p. 797-800
38 Tudor Vianu, Alegorism (V. Voiculescu), în „Opere”, V, 1975.
39 N. Davidescu, Aspecte şi direcţii literare, Bucureşti, 1975, p. 458.
40 Nichifor Crainic, Lui V. Voiculescu, în Calendarul, 12 nov. 1933.
41 Ideea şi imaginea par să-l fi obsedat o vreme pe poet, fiindcă în volumul următor (Destin, 1933) în Poezie scrie: „M-am băgat surugiu la cuvinte: /le momesc cu văpăi, le hrănesc cu jăratec…”
42 Ion Apetroaie, Op. Cit., p. 108.
43 Exceptând scrierea de tinereţe Poemul Hanului cu urşi, aci se înregistrează cea dintâi apariţie a ursului în scrierile lui Voiculescu. Ulterior, acest animal – considerat o „întruchipare a sufletului băştinaş al ţării” (Ion Pillat) va face o adevărată „carieră literară” în scrierile voiculesciene, mai ales în teatru (în Fata ursului, de pildă).
IV. Misionarism cultural, medicină şi literatură
1 N. M. Condiescu (1880-l939), general adjutant al regelui Carol, preşedinte al Societăţii Scriitorilor Români între 1935-l939, cunoscător şi iubitor al artelor, autor al unui volum de versuri Din lacrămi (1899) şi a două volume de impresii de călătorie (Peste mări şi ţări – voi. I, 1922, voi. II, 1923 scrise în urma voiajului făcut alături de suveran în jurul lumii, ca şi al unor satire ale vieţii publice (Conu Enache, 1928, roman „cu cheie”) şi al unei evocări semimemorialistice a vieţii de provincie (însemnările lui Safirim, 1936), a fost totodată şi un mentor al Fundaţiei culturale „Principele Carol”, sprijinind apariţia unor publicaţii de popularizare a culturii în mase („Albina”) şi iniţiator al colecţiei populare „Cartea vremii”. Bun prieten cu V. Voiculescu, N. M. Condiescu rămâne o figură interesantă a vieţii culturale interbelice,„…Miraculos inspiraţi să şi-l aleagă preşedinte – scria Revista Fundaţiilor Regale la moartea sa oamenii condeiului au cules… Roade care acum câţiva ani ar fi părut fabuloase, irealizabile… Rolul său (la revista amintită, n. n .) a fost nu numai de colaborator, ci de mentor şi de arbitru”.
2 Vezi cap. Tinereţea, nota 32.
3 Căminul cultural, îndreptar pentru conducătorii culturali de la sate (în colaborare cu Gh. D. Mugur; textele citate aparţin lui V. Voiculescu).
4. Idem
5 Ceea ce se va vedea şi peste două decenii, când va scrie Povestirile
6 Va trebui să vină o zi în care un cercetător sau editor al oprei voiculesciene să se ocupe şi de publicistica acestui scriitor, pe nedrept rămasă risipită prin paginile ziarelor şi revistelor vremii, pe parcursul unui sfert de veac. Pe lângă conţinutul lor de idei (pe alocuri cu depină valabilitate şi astăzi), articolele lui Vasile Voiculescu relevă un publicist plin de vervă şi de culoare, original şi convingător.
7 Apud. Ion Voiculescu, Tabelul Cronologic citat la Cap. I, Nota 54
8 Rodica Pândele, Prefaţă la voi. V. Voiculescu interpretat de…, Bucureşti, 1981, p. 15
9 Ion Apetroaie, Teatrul lui Vasile Voiculescu, în „Cronica”, nr. 27, 7 iulie
10 Paul Sterian, Far a ursului de Vasile Voiculescu, în „Gândirea”, nr. 12, 1930
11 N. Crevedia, Interviul cit.
12 Al. Piru, Teatrul lui V. Voiculescu, în „România literară”, nr. 5, 1 iunie 1972.
13 „Rampa”, nr. 79, (XXX), 1930, 23 noiembrie.
14 Mircea Tomuş, Prefaţă la voi. V. Voiculescu, Teatru, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1972, p. 8-9
15 Apud. Ioan Massoff, Teatrul românesc, Bucureşti, VII, 1978, p. 29
15 bis Li viu Rebreanu, Jurnal, I, Text ales şi stabilit, studiu introductiv de Puia Florica Rebreanu. Addenda, note şi comentarii de Niculae Gheran, Editura Minerva, Bucureşti, 1984, p. 217
16 Liviu Rebreanu, Jurnal, II, text ales şi stabilit de Puia Florica Rebreanu. Addenda, note şi comentarii de Niculae Gheran, Editura Minerva, Bucureşti, 1984, p. 26
17 în 1927, când i-a apărut volumul de epigrame, Cincinat i-a oferit poetului un exemplar din carte cu dedicaţia: „Doctorului Voiculescu, cel mai suav, mai dulce, mai profund şi mai nou dintre poeţii noştri mari – în semn de admiraţie pentru om şi pentru poet şi de iubire pentru prieten”, la care Voiculescu i-a răspuns: „Când te-a lovit un prost sau un măgar/Tu scoţi scântei ca orişice amnar/Cu diamantul să te-asemuieşti: /El scânteiază fără să-l loveşti”. (Apud Constantin Păunescu, Voiculescu epigramist, în „Argeş”, 7/1966).
18 Apărut postum în revista „Transilvania”, nr. 9/1966
19 Cu V. Voiculescu în lumea amintirilor, în „Steaua”, nr. 3/1980
20 Evident, astăzi lucrurile stau cu totul altfel. Numeroase descoperiri arheologice, studii şi cercetări competente au făcut lumină şi în această perioadă îndepărtată a istoriei noastre.
21 în 1983 a fost adaptată şi prezentată la Teatrul TV.
22 Voiculescu vorbise pentru prima oară la microfon la 19 februarie 1929, când a făcut „lectură de versuri”, deci la mai puţin de patru luni de la înfiinţarea postului naţional de radio (inaugurat oficial al 1 noiembrie 1928).
23 Adrian Maniu, V. Voiculescu-omul, în voi. V. Voiculescu interpretat de…, 1981, p. 25
24 Apud Victor Crăciun, Prefaţă la voi. Articole vorbite, 1974, p. 8.
25 Virgil Carianopol, Vasile Voiculescu, în „Steaua”, nr. 8/1967.
26 Tudor Teodorescu-Branişte, Doctorul Vasile Voiculescu, în V. Voiculescu interpretat de…, p. 29
27 George Sbârcea, Cafeneaua cu poeţi şi amintiri, Editura Dacia, ClujNapoca, 1989, p. 171
28 Idem, p. 172
29 Op. Cit., p. 172
30 Idem, p. 173
31 Tudor Teodorescu-Branişte, Doctorul Vasile Voiculescu, în voi. V. Voiculescu interpretat de… (voi. Cit.), p. 29
32 Iată, spre edificare, câteva din conferinţele pe teme culturale ţinute de Voiculescu, în faţa microfonului: Novalis (6 mai 1929), Misterul Shakespeare (5 noiembrie 1929), Cultură şi civilizaţie (9 martie 1930), Falsa cultură şi falsa civilizaţie (13 aprilie 1930), Amintiri despre Vlahuţă (2 aprilie 1929), Sănătatea şi arta (7 dec. 1929), Despre scriitorul Urmuz (2 ianuarie 1932), Oameni aleşi ai neamului nostru (25 martie 1933), Tradiţionalismul şi poezia eroică (5 mai 1933), Ion Pillat (27 mai 1941) ş. a . (Apud Victor Crăciun, „Confesiuni sonore”, 1980, p. 133).
33 Apud Ion Voiculescu, Amintirile unei odăi, în „Steaua, nr. 4/1971
34 Pentru o mai detaliată informare asupra perioadei în care V. Voiculescu a lucrat la Radio, se poate consulta lucrarea Confesiuni sonore (O istorie a literaturii române la microfon), de Victor Crăciun, Bucureşti, 1980.
35 G. Călinescu, V. Voiculescu – „Destin”, în „Adevărul literar şi artistic”, an. XII, 1933, nr. 680, 17 februarie.
36 Poezia tradiţionalistă (conferinţa citată)
37 I. Valerian, Cu scriitorii prin veac, Bucureşti, 1967, p. 238
38 Valentin Borda, Călătorie prin vreme, Bucureşti, 1979, p. 103
39 Idem, p. 104
40 Manuscris inedit, scris cu creionul pe o filă purtând en tete-ugazetei „Duminica universului”, nedatat, aflat în Arhiva familiei
41 Muntele (conferinţa citată)
42 V. Voiculescu în pagini de corespondenţă, în „Cronica”, nr. 20/20 mai 1967
43 N. I. Herescu (1903-l961), poet, prozator, traducător şi eseist era oltean născut la Turnu Severin. Foarte bun specialist în limbile clasice (cu specializare la Paris, 1927-l929), el a deţinut funcţii publice importante (fondator şi diresctor al Institutului Român de Studii Latine, 1937; preşedinte al Societăţii Scriitorilor Români, 1939-l944; director la Fundaţiilor Culturale Regale, 1940-l944). Fondator de reviste („Sufletul românesc”, „Favonius”, „Revista clasică”, „Pleiade” – aceasta din urmă editată împreună cu T. Păunescu-Ulmu în 1927- 1928 şi reeditată, într-o nouă serie, împreună cu Ion Pillat şi V. Voiculescu în 1934. A publicat două volume de versuri, mai multe cărţi de eseuri, a efectuat numeroase traduceri din limba latină şi a pledat pentru mai buna cunoaştere a antichităţii prin operele literare, convins că aceasta contribuie la afirmarea spcificului naţional într-o zonă preponderent slavă. În 1944, aflându-se în Portugalia, se hotărăşte să rămână în exil, unde predă latina la Universitatea din Lisabano (1947-l948), ulterior stabilindu-se în Franţa şi participând la editarea revistelor „Luceafărul” (1948-l949) şi „Uniunea română” (1948-l950)
44 Prin construirea Sistemului hidroenergetic şi de navigaţie „Porţile de Fier”, insula Ada-Kaleh şi vechea Orşovă au fost acoperite de ape. Vestigiile de interes istoric şi arheologic de pe insulă au fost strămutate pe ostrovul Şimian. De asemenea oraşul Orşova a fost ridicat din nou pe Valea Cernei.
45 Apud Al. Puiu-I. Istrate, 10 zone turistice din România, Bucureşti, 1969, p. 72-75
46 Dorel Defour, Desluşind tainele obârşiei, în voi. Articole, comunicări, documente V. Voiculescu, I, Buzău, 1979, p. 47-48
47 Amintiri despre pescuit
48 Muntele (conferinţa citată)
49 Idem
50 Ibidem
51 George Sbârcea, Op. Cit., p. 174
52 Idem, p. 193
53 Constantin Daniel, Vasile Voiculescu – medic practician, în voi. Retrospective medicale (Studii, note şi documente), sub redacţia dr. G. Brătescu, Editura medicală, Bucureşti, 1985, p. 582
54 Idem, p. 582
55 Constantin Daniel, Ar t. d in voi. Cit., p. 583
56 Primeniri de primăvară, în „România administrativă”, an. XVI, nr. 1- 2/1935
57 Apud. Ion Voiculescu, Tabelul cronologic citat
58 Vladimir Streinu, Opera literară a lui Vasile Voiculescu, în voi. Pagini de critică literară, 3, 1974. Reprodus după Vasile Voiculescu interpretat de… (voi. Cit.)
59 Tudor Vianu, Alegorism (V. Voiculescu), în voi. Opere, 5, 1975, p. 549-558
60 V. Voiculescu în pagini de corespondenţă, în „Cronica”, nr. 20/20 mai 1967
V. Exil interior. Isihasm şi creaţie
1 Alexandru Oproescu, V. Voiculescu în intimitate, ipostaze inedite, în voi.
Articole, comunicări, docmente V. Voiculescu, II, 1979, p. 60
2 Idem
3 Virgil Carianopol, Vasile Voiculescu, în „Steaua”, nr. 8/1967
4 Zaharia Stancu, Ar t. c i t. l a Cap. III, nota 10
5 „Duminica universului”, nr. 21, 1831, p. 327-328
6 Alexandru Oproescu, Ar t. c i t. l a nota 1
7 Scrisori aflate în Arhiva familiei
8 Dinu Pillat, V. Voiculescu la epoca genezei povestirilor, în „România literară, an. III, 1970, nr. 15/9 aprilie
9 Valeriu Anania, Rotonda plopilor aprinşi, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1983, p. 250
10 Idem, p. 266
11 Cornelia Pillat, Eterna întoarcere. Editura du Style, Bucureşti, 1996, p. 201
12 Idem, p. 202
13 Elena Zaharia-Filipaş, Introducere în opera lui Vasile Voiculescu, Editura Minerva, Bucureşti, 1980, p. 100
14 Idem, p. 102
15 Vladimir Streinu, Op. Şi lo c. c it.
16 O interesantă interpretare „biblică” o dă povestirii Roxana Sorescu atunci când comentează Sonetele, încercând să stabilească filiaţii între poezie şi proză. Chiar dacă pe alocuri interpretarea este vulnerabilă şi ridică unele semne de întrebare, totuşi merită a fi citită
17 Op. Şi lo c. c it.
18 Virgil Ardeleanu, V. Voiculescu, în „Steaua”, nr. 7/1967
19 George Muntean, V. Voiculescu şi fabulosul folcloric, în „Viaţa Românească”, nr. 2/1970
20 N. Crevedia, Interviul citat Ia Cap. I, nota 5
21 Apud. Ion Voiculescu, V. Voiculescu – 85 de ani de la naştere, în „Steaua”, nr. 2/1969
22 Mihail Constantineanu, Doctor la oameni de seamă, Editura Anastasia, Bucureşti, 2000, p. 173
23 Idem
24 Op. Cit., p. 174
25 Citatele din V. Voiculescu apud Viorel Cosma, V. Voiculescu şi muzica, în „România literară”, nr. 53, 30 dec. 1982 şi Prof. D r. d oc. Francisc Popescu, Conferinţă ţinută la Societatea de ştiinţe medicale în 1976, Ar h. f am. Voiculescu.
26 Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Vasile Voiculescu „a suprapus mereu pe muzician poetului”, în voi. Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Iosif Sava, Muzica şi literatura. Scriitori români, voi. III, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1994, p. 283
27 Este vorba de poeziile De profundis, Alborada, Nocturnă şi Graalul, scrise între 1950-l954, la care se adaugă Iluzii şi ţiparul
28 Confesiunea cit.
29 Reeditată şi completată cu noi date în 1994
30 Vezi revista „Colibri”, nr. 13/1990
31 Apud. Roxana Sorescu, Cronologia vieţii şi a operei lui Vasile Voiculescu, în voi. V. Voiculescu, Integrala prozei literare, Editura Anastasia, Bucureşti, 1998, p. 26
32 V. Voiculescu în amintiri de intimitate. De vorbă cu dr. Radu Voiculescu. Interviu realizat de Nicolae Florescu, în, Jurnalul Literar”, an. IV, nr. 41-44 (nov. 1993)
33 Idem
34 Amintiri despre pescuit
35 Confesiunea…
36 Valeriu Anania, Op. Cit., p. 239
37 V. Voiculescu, Jurnal, în „Manuscriptum”, nr. 1/1978
38 Autoportret romantic la 67 de ani
39 Ana Selejan, Literatura română în totalitarism (Anul 1954), Fundaţia Culturală, Fronde, Sibiu, 1996, p. 185-l86
40 Sandu Lăzărescu, La Jilava – ultima imagine, în „Universul literar”, an IV, nr. 41^14, nov. 1993, p. 5-8
41 Mihai Rădulescu, Rugul Aprins. De la Mănăstirea Antim la Aiud, Editura Ramida, Bucureşti, 1998, p. 139
42 Părintele Dumitru Stăniloaie, Rugăciunea lui Iisus şi experienţa Duhului Sfânt, Editura Deisis, Sibiu, 1995, p. 53-54, 58
43 Mihai Rădulescu, Op. Cit., p. 142
44 Iată ce îşi amintea fostul stareţ Dr. Vasile Vasilichi din „Şedinţele de joi seara”: „Ion Marin Sadoveanu ne-a citit manuscrisul său mărunt şi îndesat scris, care prezenta într-o înfăţişare excelentă scena martirajului Sfântului Ioan Botezătorul (…); Arhimandritul Haralambie Vasilachi, cu prezentarea sa filosofică a Adevărului absolut: Paul Sterian, care a înfăţişat viaţa a doi sfinţi, în două şedinţe. Nu pot uita adâncimea analizei psihologice în care a înfăţiţat viaţa marii muceniţe Anastasia Fecioara, izbăvitoarea de otravă, pe care Biserica noastră o sărbătoreşte Ia 22 decembrie. (…) La fel se înfăţişa în comuniunea celor din cercul literar: scriitorul Sandu Tudor, care scânteia cu un spirit critic în bogăţia sa de cunoştinţe în spiritualitatea creştină şi necreştină a lumii contemporane (…) Apud. Mihai Rădulescu, Op. Cit., p. 143-l44
45 Mihai Rădulescu, Op. Cit., p. 144-l45
46 Idem, p. 146
47 André Scrima, Timpul Rugului Aprins. Maestrul spiritual în tradiţia răsăriteană, Editura Humanitas, Bucureşti, 1996, p. 130
48 Maurice Cocagnac, Simbolurile biblice, Editura Humanitas, Bucureşti, 1997, p. 33
49 Op. Cit., p. 168-l69
50 Idem, p. 170
51 Op. Cit., p. 155
52 Această prezentare poate fi citită în volumele lui Mihai Rădulescu şi André Scrima
53 Text preluat din lucrarea lui Mihai Rădulescu, citată până acum
54 Vezi nota 38 de la pag. 148 a voi. Citat
55 André Scrima, Op. Cit., p. 150
56 Op. Cit., p. 251
57 Idem
58 în arhiva familiei se mai păstrează încă un extras din revista „Biserica Ortodoxă Română”, nr. 9-l0/1937, cuprinzând articolul Rugăciunea lui Iisus, încercare critică asupra doctrinei isihaste, de Achim Nica, pe marginea căruia se găseşte autograful poetului
59 Valeriu Anania, Poezia religioasă modernă; mari poeţi de inspiraţie creştină; V. Voiculescu – liniştea supremă a iubirii, în voi. Din spumele mării, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1995, p. 164-l66
60 Valeriu Anania, Op. Ci t. l a nota 9, p. 258
61 Constantin Miu, Vasile Voiculescu – Poet isihast, Editura Florile Dalbe, Bucureşti, 1997, p. 117-l18
62 Op. Ci t. l a nota 59
63 Ovidiu Papadima, „Ultimele sonete…”, în „Ramuri”, nr. 2/1965
64 în paralel cu Sonetele, Voiculescu a mai scris peste 160 de poezii cu caracter religios, publicate postum de către fiul său, Radu Voiculescu în voi. Călătorie spre locul inimii (Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1994)
65 Scrisoare aflată în Arhiva familiei
66 Al. Piru, V. Voiculescu, în Varia, II, 1973, p. 352
67 Ion Oarcăsu, Sonetele – psalmi de taină, în vol. V. Voiculescu interpretat de…, Bucureşti, 1981, p. 109
68 Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Ultimele sonete în opera lui V. Voiculescu în „Viaţa Româneasacă”, nr. 5/1973
69 Roxana Sorescu, Interpretări, Bucureşti, 1979, p. 110-l32
70 Corneliu Ştefan, Un scriitor prea îndepărtat, în voi. Articole, comunicări, documente V. Voiculescu, II, Buzău, 1979, p. 11
71 Bucureşti, 1974, p. 362-378
VI. Anii recluziunii şi sfârşitul
1 Despre ele am relatat pe larg în volumul nostru Pe urmele lui Vasile
Voiculescu, Bucureşti, 1984
2 Jean François Soulet, Istoria comparată a statelor comuniste din 1945 până în zilele noastre, Editura Polirom, Iaşi, 1998, p. 116
3 Idem, p. 117
4 Ibidem, p. 119-l20
5 André Scrima, Op. Cit., la nota 47, ca p. a nterior, p. 175
6 Ceea ce s-a şi întâmplat, de fapt, în noaptea de 8 noiembrie 1958 cu V.
Voiculescu
7 Cornelia Pillât, Op. Cit. În ca p. a nterior, nota 11
8 Vezi Anii detenţiei, în vol. V. Voiculescu – contribuţii buzoiene, Biblioteca judeţeană „V. Voiculescu” – Buzău, Buzău, 1993, p. 39-53
9 Vasile Voiculescu, Discreţia binelui şi strălucirea geniului (2). Convorbire cu d-na Gabriela Defour (autor Dinu Moraru), în „Lumea magazin”, nr. 4/1997, p. 28-32
10 Vasile Mănuceanu, „Lăsaţi-l, nimeni să nu-l ştie…”. Convorbire cu Andrei Voiculescu, în vol. V. Voiculescu – contribuţii buzoiene, ed. Ci t. l a nota 8, p. 31
11 Textul integral al acestuia a fost publicat şi de noi în voi. Detenţia şi sfârşitul lui V. Voiculescu, Editura Vestala, Bucureşti, 2000, p. 131
12 V. Voiculescu în amintiri de intimitate (Vezi nota 32 în ca p. a nterior)
13 „L-am scos pe tata din închisoare”, în voi. Citat la nota 10, p. 49-50
14 Idem
15 Mihai Beniuc, Sub patru dictaturi. Memorii (1940-l975), Editura Ion Cristoiu S. A., Bucureşti, 1999, p. 267-268
16 Interviul citat la nota 12
17 Textul integral a fost publicat de noi în voi. Citat la nota 11
18 Vezi interviul citat la nota 12
19 Ed. Ci t. l a Cap. V, nota 11, p. 202
20 Valeriu Anania, Rotonda plopilor aprinşi, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1983, p. 241
21 Virgil Carianopol, Cu poetul Vasile Voiculescu în „România literară”, nr. 31/30 iulie 1970
22 Vezi nota 9
23 Interviul citat ia nota 12
24 Interviul citat la nota 9
25 Interviul citat la nota 12
26 Sabina Măduţa, Mesaj întârziat, în voi. Articole, comunicări, documente V. Voiculescu, IV, Biblioteca judeţeană „V. Voiculescu” – Buzău, Buzău, 1994, p. 81
27 Idem
28 Vezi voi. Prigoana. Documente ale procesului C. Noica, C. Pillat, N. Steinhardt, Al. Paleologu, A. Acterian, S. Al.
— George, Al. O. Teodoreanu (Păstorel) etc., Editura Vremea, Bucureşti, 1996, p. 242
29 Scrisoare din 10 aprilie 1993, adresată de Gh. Penciu lui Al. Oproescu, în voi. Cit., la pag nota 26, p. 79
30 Gheorghe Penciu, în surghiun cu Vasile Voiculescu, în voi. Articole, comunicări, documente V. Voiculescu, IV, Biblioteca judeţeană „V. Voiculescu” – Buzău, Buzău, 1994, p. 75
31 Idem
32 Ar t. c i t. l a nota 26
33 Vezi nota 30
34 Idem
35 Capul de acuzare: Misticismul. Convorbire cu Gabriela Defour şi Radu Voiculescu, fiii scriitorului (autor Al. Oproescu), în voi. Ci t. l a nota 10, p. 43
36 „Să mai văd soarele o dată!” Din mărturisirile unui deţinut, în voi. Ci t. l a nota 8, p. 46
37 Interviul citat la nota 8
38 Interviul citat la nota 9
39 Ar t. c i t. l a nota 13
40 Idem
41 Radu Voiculescu, Ultimele luni, în voi. Articole, comunicări, documente V. Voiculescu, III, Biblioteca judeţeană „V. Voiculescu” – Buzău, Buzău, 1992, p. 50
42 Idem
43 Ibident
44 Idem, p. 53
45 Ar t. ş i voi ci t. l a nota 41, p. 59
46 V. Voiculescu, Călătorie spre locul inimii. Poeme religioase. Ediţie în grijită şi Notă asupra ediţiei de Radu Voiculescu, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1994, p. 30
VII. Reabilitarea omului şi destinul operei lui în posteritate
1 Radu Voiculescu, Ultimele luni, în voi. Ci t. l a ca p. a nterior, nota 41, p.
2 Vezi nota 9 la ca p. a nt.
3 Vezi şi voi. Nostru Pe urmele lui Vale Voiculescu, 1984, p. 288
L Andrei Voiculescu, nepotul marelui scriitor Vasile Voiculescu, dă în urmărire „caietul negru” al bunicului său, în „Adevărul literar şi artistic”, an VII, nr. 408 (10 martie 1998), p. 13
5 Idem
6 Ov. S. Crohmălniceanu, Literatura română între cele două războaie mondiale, II, Editura Minerva, Bucureşti, 1974, p. 299
7 Ion Oarcăsu, Sonetele – psalmi de taină, în „Tribuna”, an XI, 1967, nr.
43/26 octombrie.
8 Virgil Ardeleanu, V. Voiculescu, în „Steaua”, nr. 7/1967, p. 92
9 Ion Apetroaie, V. Voiculescu, Editura Minerva, Bucureşti, 1975, p. 233
10 Nicolae Balotă, V. Voiculescu sau duhul povestirii, în voi. De la Ion la Ioanide, Editura Eminescu, Bucureşti, 1974, p. 363
O Rotondă consacrată lui V. Voiculescu la Muzeul Naţional al Literaturii Române. În imagine: Gabriela Defour-Voiculescu, fiica scriitorului, Florentin Popescu şi Roxana Sorcscu (12 octombrie 2004).
Biblio graf ie
I. Din opera scriitorului:
Părgă, Editura Cartea Românească, 1921
Poeme cu îngeri, Editura Cartea vremii, Bucureşti, 1927
La pragul minunii, Bucureşti, 1934
Toate leacurile la îndemână, Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1935
Duhul Pământului, Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1943 Poezii, (ediţie definitivă), Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1944
Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de V. Voiculescu, cu o prefaţă de Perpessicius, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1964
Povestiri, 2 voi., cu un studiu introductiv de Vladimir Streinu; I Capul de zimbru, II Ultimul berevoi, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1966 Poezii, 2 voi., antologie şi prefaţă de Aurel Rău, text stabilit de I. Voiculescu şi V. Iova, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1968 Zahei Orbul, cu o prefaţă de Mircea Tomuş, text stabilit de Ion Voiculescu, Editura Dacia, Cluj, 1970 Teatru, ediţie îngrijită şi prefaţă de Mircea Tomuş şi I. Voiculescu, Editura Dacia, Cluj, 1972
Nuvele, 2 voi., I Capul de zimbru, II Iubire magică, prefaţă de Mircea Tomuş, tabel cronologic de I. Voiculescu, Editura Minerva, Bucureşti, 1972 Poezii, 2 voi., ediţie şi prefaţă de Liviu Grăsoiu, tabel cronologic de I. Voiculescu şi Liviu Grăsoiu, Editura Minerva, colecţia „Biblioteca pentru toţi”, Bucureşti, 1983 Gânduri albe, ediţie şi cronologie de Victor Crăciun şi Radu Voiculescu, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1986 Toiagul minunilor (proze), ediţie îngrijită şi note de Nicolae Florescu, Editura
Jurnalul literar”, Bucureşti, 1991 Poezii inedite şi corespondentă, ediţie îngrijită, prefaţă şi note de Ileana Ene, Editura Porto Franco – Galaţi, Editura Muzeul Literaturii Române – Bucureşti, Bucureşti, 1993 Călătorie spre locul inimii (Poeme religioase), ediţie îngrijită şi notă asupra ediţiei de Radu Voiculescu, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1994
Integrala prozei literare, ediţie îngrijită, prefaţă şi cronologie de Roxana
Sorescu, Editura Anastasia, Bucureşti, 1998 Integrala operei poetice, ediţie îngrijită şi prefaţă de Roxana Sorescu, Editura
Anastaia, Bucureşti, 1999 Opera literară, 3 voi. Ediţie îngrijită de Roxana Sorescu, Editura Cartex 2000, Bucureşti, 2003
II. Mărturii despre epocă, biografie şi operă:
Alucăi, Aurora, V. Voiculescu (1884-l963). Biobibliografie, I, II, Biblioteca
Centrală Universitară „Mihai Eminescu” – Iaşi, Iaşi, 1988 * Articole, comunicări, documente V. Voiculescu, ediţie îngrijită, prefaţă şi note de Alex. Oproescu, Buzău, I (1974), II (1979), III (1992), IV (1994) * V. Voiculescu interpretate de…, antologie, prefaţă, tabel cronologic, bibliografie critică selectivă de Rodica Pândele, Editura Eminescu, Bucureşti, 1981
* V. Voiculescu în pagini de corespondenţă, cu o prezentare de Lizica
Muşatescu, în „Cronica”, an II, 1967, nr. 20/20 mai * V. Voiculescu, Corespondenţă inedită, cu o prezentare de Emil Mânu, în „Luceafărul”, an XII, 1969, nr. 50/13 decembrie * Din corespondenţa lui V. Voiculescu, cu o prezentare de Marius Pop, în „Orizont”, an 27, nr. 42/21 octombrie * Bârladul odinioară şi astăzi, sub redacţia lui Romulus Boteanu, Bârlad, II (1982), 111(1984)
* Prigoana. Documente ale procesului C. Noica, D. Pi 1 lat, N. Steinhardt, Al. Paleologu, A. Acterian, Sergiu Al-George, Al. O. Teodoreanu (Păstorel) etc., Editura Vremea, Bucureşti, 1996
Anania, Valeriu, Rotonda plopilor aprinşi, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1983 Idem, Din spumele mării, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1995 Anghel, Paul, Arhivă sentimentală. Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1968 Apetroaie, Ion, V. Voiculescu, Editura Minerva, Bucureşti, 1975 Balotă, Nicolae, De la Ion la loanide, Editura Eminescu, Bucureşti, 1974 Benador, Ury, Minunaţi oameni scriitorii, în „România literară”, an. II, 1969, nr. 50/10 decembrie Beniuc, Mihai, Sub patru dictaturi. Memorii (1940-l975), Editura Ion
Cristoiu S. A., Bucureşti, 1999 Bercuş, C. I., Pagini din trecutul medicinii. Editura Medicală, Bucureşti, 1970 Braga, Mircea, V. Voiculescu în orizontul tradiţionalismului, Editura Minerva, Bucureşti, 1984
Brancianinov, Ignatie, Sfântul, Cuvânt despre Rugăciunea lui Iisus. Cu o prefaţă de Ilie Cleopa, Editura Anastasia, Bucureşti, 1996
Carianopol, Virgil, Scriitori care au devenit amintiri. Editura Minerva, Bucureşti, 1973
Călinescu, G., Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1941 Călinescu, G., Ulysse, Editura Univers, Bucureşti, 1967 Cioculescu, Şerban, Aspecte literare contemporane, Editura Minerva, Bucureşti, 1972
Cioculescu, Şerban, V. Voiculescu. Portret, în „Glasul patriei”, an. III, 1963, nr. 14/10 mai
Cioculescu, Şerban, Breviar: Pe urmele lui Vasile Voiculescu, în „România literară”, an XVII, nr. 10/8 martie 1984, retipărit în anexele la voi. Florentin Popescu, Amintirea care ne rămâne, Editura Muzeul Literaturii Române, Bucureşti, 2002 Cocagnac, Maurice, Simbolurile biblice. Lexic teologic, Editura Humanitas, Bucureşti, 1997
Comte, Fernand, Marile figuri ale Bibliei, Editura Humanitas, Bucureşti, 1995 Constantineanu, Mihail, Doctor la oameni de seamă, Editura Anastasia, Bucureşti, 2000
Constantinescu, Pompiliu, Scrieri, 5, Editura Minerva, Bucureşti, 1971 Crăciun, Victor, Articole vorbite, Editura Eminescu, Bucureşti, 1974 Crohmălniceanu, Ov. S., Literatura română între cele două războaie mondiale, 2, Editura Minerva, Bucureşti, 1974 Daniel, Constantin, V. Voiculescu – medic practician, în voi. Retrospective medicale (Studii, note şi documente), sub redacţia dr. G. Brătescu, Editura medicală, Bucureşti, 1985, retipărit şi în anexele la voi. Florentin Popescu, Amintirea care ne rămâne. Editura Muzeul Literaturii Române, 2002 Davidescu, N., Aspecte şi direcţii literare, editura Minerva, Bucureşti, 1975 Dianu, Romulus, Despre V. Voiculescu, în „Ramuri”, an. VII, 1970, nr. 11/15 nov.
Dumitrescu-Buşulenga, Zoe, Ultimele sonete în opera lui V. Voiculescu în „Viaţa Românească, an. XXVI, 1973, nr. 5/mai Dumitrescu-Buşulenga, Zoe; Sava, Iosif, Muzica şi literatura. Scriitori români, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1994 Ene, Ileana, Farmecul discret al manuscriselor, I, Editura Muzeul Literaturii
Române, Bucureşti, 1998 Florescu, N., V. Voiculescu, în marginea dramaturgiei: Pribeaga, în „Manuscriptum”, an. VIII, 1977, nr. 2 Fouilloux, Danielle şi colab., Dicţionar cultural al Bibliei, Editura Nemira, Bucureşti, 1988
Grăsoiu, Liviu, Poezia lui Vasile Voiculescu, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1977
Grăsoiu, Liviu, Voiculesciana, Editura Nouă, Bucureşti, 2008 Hangiu, I., Dicţionarul presei literare româneşti 1790-l990, ed. Il-a, revizuită şi completată, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1996
Herescu, N. I., V. Voiculescu şi poezia pură, în „Gândirea”, an. XXII, 1943, nr. 7/august
Ionescu, Const. D., V. Voiculescu, în „Ramuri”, an XXIX, 1937, nr. 7/septembrie
Ionescu, Constant, Amintiri despre V. Voiculescu, în „România literară”, an.
IV, 1971, nr. 26/24 iunie Iorga, Nicolae, Istoria literaturii româneşti contemporane, Editura Adevărul, 1934
Jurnalul literar”, serie nouă, an. IV, nr. 41-44/nov. 1993
Lăţescu-Boldur, Gheorghe, Genocidul comunist în România, I, Editura
Albatros, Bucureşti, 1992 Lovinescu, E., Istoria literaturii române contemporane. Evoluţia poeziei lirice, Editura Ancora, Bucureşti, 1927 Manolescu, N., Metamorfozele poeziei, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1968
Maniu, Adrian, V. Voiculescu – omul, în „Luceafărul”, an IX, 1966, nr. 44/29 octombrie
Micu, Dumitru, „Gândirea” şi gândirismul, Editura Minerva, Bucureşti, 1975 Miu, Constantin, Vasile Voiculescu – poet isihast, Editura Florile Dalbe, Bucureşti, 1997
* Meditaţii despre Rugăciunea inimii, Editura Anastasia, Bucureşti, 1997
Măciucă, Balcica, Balcic, Editura Universalia, Bucureşti, 2001
Moraru, Dinu, V. Voiculescu. Discreţia binelui şi strălucirea geniului (2)
Convorbire cu d-na Gabriela Defour, în „Lumea magazin”, nr. 4/1997 Moşescu, Octavin, Vasile Voiculescu, în „Viaţa Buzăului”, 1979, nr. 484/7 septembrie
Muntean, George, V. Voiculescu şi fabulosul folcloric, în „Viaţa
Românească„, nr. 2/1970 Muntean, George, V. Voiculescu – dimensiunea autobiografică a operei, în „România literară”, an III, 1970, nr. 926/februarie Niţescu, M., Sub zodia proletcultismului. Dialectica puterii, Ed. Humanitas, 1995
Niţulescu, Jules, Despre ştiinţă şi literatură, în „Cronica”, an. V, 1970, nr. 15/11 aprilie
Oarcăsu, Ion, Sonetele – „Psalmi de taină”, în „Tribuna”, an. XI, 1967, nr. 43/26 octombrie
Oprişan, I., Prezenţa multiplă a culturi populare în literatura română contemporană, în voi. Temelii folclorice şi orizont european în literatura română, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1971, articol reluat în voi. I. Oprişan, Redescoperirea culturii populare. Editura Vestala, Bucureşti, 2008, p. 143-l62
Ornea, Z., Tradiţionalism şi modernitate în deceniul al treilea, Editura
Eminescu, Bucureşti, 1980 Papadima, Ovidiu, Peisajul interior în poezia lui V. Voiculescu, în „Gândirea”, an. XII-XXII, 1943, nr. 7, august-septembrie
Papadima, Ovidiu, Scriitorii şi înţelesurile vieţii, Editura Minerva, Bucureşti, 1971
Papadima, Ovidiu, Cu V. Voiculescu în lumea amintirilor, în „Steaua', an.
XXX, 1980, nr. 3, martie Papadima, Ovidiu, La sărbătorire am stat între Lucian Blaga şi Nichifor Crainic şi aveam să pătimesc ca şi ei, în „Adevărul literar şi artistic”, nr. 461/23 martie 1999, retipărit şi în anexele la voi. Florentin Popescu, Amintirea care ne rămâne, 2002 Paţurcă, George, Cu gândul la V. Voiculescu, Biblioteca judeţeană „V.
Voiculescu„ – Buzău, Buzău, 2001 Penciu, Gheorghe, Candidaţi pentru eternitate, Editura Crater, Bucureşti, 1997 Penciu, Gheorghe, Medici în recluziune, Editura Vremea, Bucureşti, 2001 Pillat, Cornelia, Eterna întoarcere, Editura Du Style, Bucureşti, 1996 Pillat, Dinu, V. Voiculescu în epoca genezei povestirilor, în „Steaua”, an. III,
1970, nr. 15/9 aprilie Pillat, Ion, Tradiţie şi literatură. Casa Şcoalelor, 1943
Piru, Al., Istoria literaturii române de la început până azi. Editura Eminescu, Bucureşti, 1981 Plămădeală, Acad. Dr. Antonie, Rugul Aprins, Sibiu, 2002 Pop, Delia, De la comunicare la cuminecare. Dimensiuni ontice în opera lui
Vasile Voiculescu, Editura Umbria, Baia Mare, 2002 Pop, Marius, Vasile Voiculescu peregrin prin veac, Editura Litera, Bucureşti, 1984
Popescu, Florentin, Pe urmele lui Vasile Voiculescu, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1984; ed. 11-a, revizuită şi adăugită, Biblioteca Judeţeană „V. VoicuIescu”-Buzău, Buzău, 1996 Popescu, Florentin, V. Voiculescu şi lumea lui. Editura Colibri, Bucureşti, 1993
Popescu, Florentin, Vasile Voiculescu la Pârscov, Biblioteca judeţeană „V.
Voiculescu„ – Buzău, Buzău, 1996 Popescu, Florentin, V. Voiculescu, contemporanul nostru, Biblioteca judeţeană „V. Voiculescu” – Buzău, Buzău, 1997 Popescu, Florentin, Detenţia şi sfârşitul lui V. Voiculescu, Editura Vestala, Bucureşti, 2000
Popescu, Florentin, Amintirea care ne rămâne, Editura Muzeul Literaturii
Române, Bucureşti, 2002 Popescu, Florentin, Viaţa lui V. Voiculescu, Editura Vestala, Bucureşti, 2003 Rădulescu, Mihai, „Rugul Aprins”. De la mănăstirea Antim la Aiud, Editura
Ramida, Bucureşti, 1998 Rebreanu, Liviu, Jurnal, I, II, text ales şi stabilit, studiu introductiv de Puia Florica Rebreanu. Addenda, note şi comentarii de Niculae Gheran, Editura Minerva, Bucureşti, 1984 Rotaru, Ion, Vasile Voiculescu comentat de… Editura Recif, Bucureşti, 1993 Rotaru, Ion, O istorie a literaturii române de la începuturi până în prezent. Editura Dacoromânia, Bucureşti, 2006
Sbârcea, George, Cafeneaua cu poeţi şi amintiri, Editura Dacia, Cluj-Napoca, Scrima, André, Timpul Rugului Aprins. Maestrul spiritual în tradiţia răsăriteană. Editura Humanitas, Bucureşti, 1996 Selejan, Ana, Literatura română în totalitarism (Anul 1954), Fundaţia
Culturală Fronde, Sibiu, 1996 Serviciul Român de Informaţii, Cartea Albă a Securităţii. Istorii literare şi artistice, 1969-l989, Editura Presa Românească, Bucureşti, 1996 Sorescu, Roxana, Interpretări, Editura Cartea Românească, 1979 Sorescu, Roxana, Andrei Voiculescu, nepotul marelui scriitor Vasile Voiculescu dă în unnărire „Caietul negru” al bunicului său, în „Adevărul literar şi artistic”, an. VII, nr. 408/10 martie 1998 Soulet, Jean François, Istoria comparată a statelor comuniste din 1945 până în zilele noastre, Editura Polirom, 1998 Stancu, Zaharia, Locuri de mormânt, în „Luceafărul”, an XIV, 1971, nr. 47/20 noiembrie
Stăniloaie, Dumitru Părintele, Rugăciunea lui Iisus şi experienţa duhului
Sfânt, Editura Deisis, Sibiu, 1995 Streinu, Vladimir, Pagini de critică literară, 3, Editura Minerva, Bucureşti, 1974 Teodorescu-Branişte, Tudor, Emisiuni de altădată, în „Presa noastră”, 1967, nr. 8/august
Tomuş, Mircea, Cincisprezece poeţi, Editura pentru Literatură, 1968 Tudor, Daniil Sandu, Taina Rugului Aprins, Editura Anastasia, Bucureşti, Ungheanu, Mihai, Amintirea mentorilor. Editura Viitorul Românesc, 2002
Vianu, Tudor, Figuri şi forme literare, Casa Şcoalelor, 1946
Voiculescu, Marin şi Anghelescu Mircea, Medici scriitori… Scriitori medici.
Editura medicală, Bucureşti, 1964 Zaharia-Filipaş, Elena, Introducere în opera lui Vasile Voiculescu, Editura Minerva, Bucureşti, 1980
V. Voiculescu, văzut de Sell.
Aprecieri critice asupra contribuţiilor autorului la cunoaşterea vieţii şi operei lui V. Voiculescu
(Selectiv) „Un poet (se putea altfel?) născut în ţinutul la propriu şi la figurat vulcanic al Buzăului care 1-a dat pe Voiculescu, a scris o frumoasă carte [Pe urmele lui Vasile Voiculescu, 1984] a drumurilor lui Vasile Voiculescu. Florentin Popescu, aşadar, a refăcut filmul atât de ceţos şi lacunar al vieţii poetului bucurându-se abia în postumitate de o dreaptă cinstire, slujit de proprii paşi, de cercetarea bibliotecilor şi investigând de cele mai multe ori pe cont propriu. A umplut astfel „firide„ de biografie despre care documentele nu dau mărturie, depăşindu-şi în chip fericit atribuţiile. Biograful a făcut şi o muncă de cercetător literar, neîncetând să fie la rându-i un poet delicat atunci când îşi evocă personajul devenit, firesc, o obsesie a anilor de trudă în care s-a nevoit să-l cheme din uitare”.
(Gheorghe Tomozei, în Flacăra, nr. 23/984) „Poet, eseist şi reporter, Florentin Popescu ne-a dat o micromonografie [Pe urmele lui Vasile Voiculescu, 1984] a vieţii şi operei marelui poet şi prozator Vasile Voiculescu printre cele mai reuşite… Cartea este bine informată şi scrisă cu devoţiune. Aşadar îl putem urmări cu încredere”.
(Şerban Cioculescu, în România literară,
8 martie 1984)…„Cartea lui Florentin Popescu [Pe urmele…] constituie, credem, un bun exemplu pentru modul în care viaţa şi opera unui mare scriitor îşi pot găsi peste ani, rezonanţele şi receptarea critică şi sentimentală în sufletul şi conştiinţa unui confrate şi conjudeţean care s-a apropiat de ele cu dragoste şi înţelegere, cu pioşenie şi pasiune”.
(Radu Cârneci, în Contemporanul, nr. 27/1984) „Dacă autorul nu-şi propune valorificarea poeziei la nivelul exigenţei şi al percepţiei cititorului de azi, el reliefează ceea ce e mai de preţ în opera unui biograf şi exeget de personalitate poetică: să ni-l redea integral pe Omul Voiculescu – om confundat, de altfel, în întregime, cu Poetul – cu o mare preciziune de detalii, astfel că aprinde la căpătâiul lui lumina aducerii aminte, şi nu doar a poetului, a scriitorului, a cărturarului, ci şi a cetăţeanului Vasile Voiculescu. Cu măsură, tact, cu discernământ, Florentin Popescu ne plimbă generos prin întreaga lirică voiculesciană, flacăra entuziasmului ţâşnind cu sporită putere la descoperirea şi la dezvăluirea treptată a comorilor acestei poezii pe nedrept dată uitării. Autorul celor două volume [Vasile Voiculescu şi lumea lui, 1993; Pe urmele lui Vasile Voiculescu, ed. Il-a, 1994] ne face cunoscută ursitoarea tainică aflată la izvorul poeziei lui Voiculescu, încât – dincolo de valoarea lor istoriografică – cele două lucrări ne conving că odată cu Vasile Voiculescu a dispărut ceea ce n-a fost decât o singură dată şi într-un singur exemplar pe pământ”.
(George Sbârcea, în România Mare, nr. 293/1996) „Explorând atent şi obiectiv toate sursele documentare relevate până în prezent de către cei ce au cunoscut nemijlocit sau îndeaproape destinul dramatic al lui V. Voiculescu, dar întreptinzând el însuşi cercetări în misterele forţelor torţionare de odinioară, Florentin Popescu a realizat o imagine unitară şi completă, în succesiune cronologică, a etapelor care au condus la detenţia şi sfârşitul tragic ale celui ce a dăruit literaturii române, într-o adevărată capodoperă, Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară.
Deşi are un caracter dominant informaţional, cartea lui
Florentin Popescu [Detenţia şi sfârşitul lui V. Voiculescu, 2000] nu se constituie totuşi într-o înşiruire aridă de documente, toate datele fiind încadrate într-o expunere cursivă, cu sobre vibraţii interioare, treansmiţând cititorului reverberaţii emoţionale, determinându-l să participe afectiv la suferinţele lui V. Voiculescu”.
(Teodor Vârgolici, în Adevărul literar şi artistic,
23 ianuarie 2001) „Viaţa lui V. Voiculescu (Editura Vestala, Bucureşti, 2003) de Florentin Popescu, biografia cea mai avansată, astăzi, a scriitorului, va deveni, neîndoielnic o referinţă stabilă şi o partitură perfectibilă, pentru că nu doar reconstituie, pe baza celor mai noi documente recuperate de la Securitate, a mărturiilor epistolare şi a mărturisirilor publicistice, traseul existenţial şi eflorescenşa creaţiei unuia dintre cei mari scriitori români ai secolului XX, ci şi pentru că autorul, un filolog cu experienţa tuturor limbajelor culturale, pune în lucrarea sa multă devoţiune şi un rafinat „patriotism local„ buzoian. Poet, prozator, cronicar literar, enciclopedist, dl. Florentin Popescu este, chiar şi fără recunoaşterea unor decizionali în evaluări eronate, un scriitor mult mai important decât multe gloriole efemere ale fenomenului literar actual… Monografia dedicată lui Vasile Voiculescu de dl. Florentin Popescu ar merita toate premiile… Edificiul construit de dl. Florentin Popescu rămâne, în esenţă, inatacabil”.
(Aureliu Goci, în ECART, supliment al ziarului Economistul, nr. 271/2004) „Cred că spiritul echilibrat, modestia şi răbdarea omului i-au barat impulsul de a accede în conclavurile zgomotoase ale unor congeneri cu pretenţii de notorietate, iar dacă domnul Florentin Popescu va imprima dâre proeminente în toate domeniile în care s-a afirmat, mie mi s-au impus franciscanismul şi chtonismul delicate ale poetului, enciclopedismul eseistului cultural şi blândeţea evocatoare a exegetului literar”.
(Victor Corcheş, în Ex Ponto, nr. 2/2005)
Cuprins
Câteva precizări la noua ediţie
Argument 7
I. Copilăria şi adolescenţa 9
II. Tinereţea 53
III. Trudă şi glorie 109
IV. Misionarism cultural, medicină şi literatură 152
V. Exil interior. Isihasm şi creaţie 214
VI. Anii recluzinii şi sfârşitul 287
VII. Reabilitarea omului şi destinul operei Iui în posteritate 338
Note
Bibliografie 374
Aprecieri critice asupra contribuţiilor autorului la cunoaşterea vieţii şi operei lui V. Voiculescu (Selectiv) 380
Viaţa lui V. Vokulescu
Revăzută şi completată, atât pe baza unor studii şi materiale apărute între timp, cât şi în urma sugestiilor comentatorilor şi cititorilor, această a doua ediţie a cârtii oferă o imapine mai cuprinzătoare şi totodată mai sugestivă a vieţii şi operei scriitorului. Prin mai buna fixare a cadrului istorico-literar în care a trăit; i creat V. Voiculescu, cititorului i se propune, subiacent, şi un adevărat „ghia” de înţelegere şi orientare într-una din cele mai convulsionate $i adesea controversate perioade a literaturii noastre; o perioadă, pe care, trăind-o cu toate dramele $i răsturnările propriului destin, scriitorul a reuşit s-o depăşească fără compromisuri, lăsând posterităţii o operă originală, valoroasă şi captivanta, menită să dăinuie peste timp.
Florentin Popescu
SFÂRŞIT
