A ars în mahala o băcănie,

Jupînul cu nevasta-i stau în drum,

Privind sinistrele grămezi de scrum,

Pierduta lor pe veci gospodărie.

Pe cînd ei plîng, o mare bucurie

Simte un porc din curtea lor acum,

Căci scormonind maidanul plin de fum,

Descoperi cu rîtul o scrumbie.

Ce-i pasă de-a stăpînilor avere?

Imundul morfolește cu plăcere

Cadavrul din funingeni și gunoi.

Morală:

A ars în mahala o băcănie,

Și-i tot așa în marea Românie

Cu-mbogățiții noștri de război.