Actul I
(La Mizil. În zorii unei dimineți de vară. O uliță. În fundul scenei, două case despărțite numai prin niște uluci scunde. Câte o laviță la portița fiecăreia și câte un felinar pe trotuar. Doar cel din dreptul caselor primarului este aprins. La ridicarea cortinei, gardistul, învelit cu mantaua, tolănit pe banca de la portița lui Dom' Ghiță, doarme sforăind. Mișu iese, tiptil, din casa lui conu' Nae, se uită cercetător în toate părțile, apoi sare peste ulucele despărțitoare în curtea vecină și dispare în fund, în dosul caselor. Gardistul continuă să tragă aghioase. Mică pauză. Leonida, lampagiul, intră prin stânga, căscând, proptește o scară de felinarul aprins, se urcă, suflă și stinge lampa, pe urmă cu o cârpă scoate sticla și mașina, și toarnă gazul care a mai rămas în lampă într-un clondir din buzunarul pantalonilor. Gardistul trage în vremea aceasta o sforăitură mai puternică. Lampagiul se fâstâcește și scapă sticla care se sparge-n țăndări. Ioniță, gardistul, se deșteaptă brusc, cască, se freacă la ochi și se uită curios la operația pe care o făcea Leonida)
Gardistul:
Ce dracu faci acolo, chir Leonido?
Leonida:
Duc nițel gaz acasă, mei!
Gardistul: (îngăduitor, râzând)
Așa?... credeam că-l bei!
Leonida:
Ce vrei să fac Ioniță? Acum sunt la putere...
(semnul de bani cu degetele)
Ciupesc și io acolo un ban pe zi... Măi vere,
Să nu s-auză vorbă... Că nu mă știi cum lupt...
Am șeapte guri acasă!... M-au supt mă rog, m-au supt!
Hăinuț' asta-i întoarsă pe dos a doua oară...
Pa' zecișipa' pe lună... Ce faci cu-așa lefșoară?
Pa' zecișpa' Ioniță, -și știi că fac sirvici
Nu într-un loc, nu-n două, -ci-n trei! întâi, aici...
Gardistul: (nu te plânge)
He, asta nu-i o slujbă tocmai așa de grea!
Sunt patru felinare în tot Mizilu'...
Leonida:
Da...
Aprinz și sting doar p'alea d'aici dă la premaru',
Dă la zapciu, și doftor... Ș' am orden felenaru'
D'alături unde șade... (în șoaptă)
Gardistul: (cunoscător)
La conu' Nae, hai?
Leonida:
Să nu-l aprinz, Ioniță, nici chiar la 10 mai! (radical)
Gardistul: (admirativ)
Al naibii'l cumbate dom' Ghiță pe ciocoiu!
Leonida: (coborând scara)
Și mai ales acuma, când sântără în toiu
Alegerilor. (oftând, scârbit)
Doamne! Tot p'ăștia să-i alegi!
Gardistul:
Mie puțin îmi pasă, fiincă, mă'țelegi,
Ori cine-o fi gubernu' care-o veni în țară,
Pă mine niciodată n'o să mă dea afară.
Leonida: (cu pizmă)
Ești tare mă loniță! Nu știu ce dregi, ce faci,
Da' și cu-ăi albi ș'ăi roșii io văz că tu te'mpaci. (râzând, insinuant)
N'oi fi măi verișcane vr'o rudă dă menistru?
Gardistul: (confidențial)
Nu's Leonido; însă, io's d'ăia... junimistru!
Le'nvârtesc io bine, ce-i drept, da' să nu crezi
Că'i mare pricopseală! Nu-i tocma moft să șezi (se laudă)
În nopțile de iarnă aci de caraulă,
Drept pat – lavița asta, drept pernă – o căciulă!
Leonida: (râzând)
Hei, lasă, că mai stai tu și pă saltea dă puf!
Relaxa, vezi tu bine!
Gardistul:
Iluzie la Frosa adicătelea?... ufff!!!...
Da'bine, măi cumetre, vieațâ este asta
S'ai trei pe cap?
Leonida:
Trei, vere?
Gardistul:
Păi, trei: întâi nevasta;
Pă urmă, când dom' Ghiță este premar, ca azi,
Cu slujnica lui trebuie la dragoste să cazi.
Leonida:
Cu Frosa?
Gardistul:
Da. Pă urmă, când vine conu' Nae,
Consirvatori – adică, nu’mi-aș aprinde paie
Pă cap dă nu m-aș ține cu slujnica’mnealui.
Leonida: (filosofic)
Devine greu, Ioniță!
Gardistul: (scărpinându-se în cap, atotcompătimitor)
Greu nene, cui i-o spui!
Leonida:
Noroc că sunt frumoase ca două dude
coapte!
==> (încetișor, plescăind)
Gardistul:
Vezi, d-aia sunt io, neicâ, mereu serjent dă noapte
Subt orișice gubernuri, pen'că l’așa ceva
Nu poate să slujească oricare mangafa!...
Leonida: (râzând)
Văz Doamne, faci sirviciu ca Pașa din Rusciuk!...
Da' s'auzim dă bine, Ioniță, că mă duc...
Gardistul:
Noroc!... da'cât să fie acușa ceasu, frate,
Dă stinseși lampa?
Leonida: (se uită în sus, pauză două secunde)
Șease... ori șease și jumate.
Gardistul:
Atuncea pân la șeapte mai trag un puișor
Dă somn! (scoate un pește mic cu undița din curte)
Leonida: (râzând, insinuant)
Vezi dă Frusina!
Gardistul:
Nu-mi mai vorbi că mor!
Să te fereascâ sfântu' să dai peste-o muere
Cu-ambițuri, fin'că cică acușa-i la putere!
Leonida: (care se depărtase, se întoarce îngrijorat, speriat)
Or să mai stea Ioniță? Că ăilanții dă vin
Mă mătură tâlharii!...
Gardistul:
Păi de, dă ești creștin
Cinstit, consirvatorii în slujb'or să te ție.
Leonida:
Ce-i cinstea azi, Ioniță? Să ieși din pușcărie,
Ș'așa dân cer să-ți pice 5000 dă poli venit,
Chiar procuroru-ar zice: – Ce negustor cinstit!
Gardistul: (căscând)
Taci măi că liberalii tot or s'apuce anu'.
Leonida: (întorcând pe dos tăblița de pe felinar)
Un an!... și bulivardu' lu' domnu' Brătianu
Când o fi conu' Naie premar, atunci sanchiu
Îi schimbă sicritatea: Lascăr Catargiu!
Și io, care-ori ce-ai zice's cevașilea'n Mizil,
(gardistul adoarme în timpul discuției)
Iar o să umblu iarna în pantaloni dă dril!
(ascultă sforăiturile gardistului care în vremea asta a ațipit)
A adormit... atuncea dă ce n'aș lua ș'o lambă?
Și, dacă domnu' Ghiță o să mă dea în stambă,
I-oi spune c'a furat-o... oi ști io cum s-o dreg...
Of! Of! Dă la putere cu-atâta doar m-aleg!
(se urcă din nou pe felinar, bagă lampa în buzunar, și apoi luând scara iese cu precauțiune prin dreapta. Mică pauză. Din dosul caselor primarului apar în grădiniță: Mișu și Veta la braț, în urma lor Guvernanta)
Misu: (liric)
E ora când surâde rozalba dimineață...
Guvernanta: (plictisită, căscând)
O! Jesus... morghen... uite, ridic oploane'n piață!
Misu: (și mai liric)
Cad lacrămi de adio din stele țe se sting
Si-n picături de rouă pe ierburi se preling!
Veta:
Vorbești așa de dulce!
Guvernanta: (aparte, într-o parte încet spre spectatori)
Ba, bați vasăr în piuă!
Misu:
Aș vrea ca nițiodată să nu mai fie ziuă!
O noapte de delițiu d'a pururi să trăim,
O noapte lungă, lungă, luungă...
Veta:
Ah, sublim!...
La polul Nord o noapte întreg semestru ține, –
Hai să fugim acolo!
Guvernanta: (aparte, spre public, semn la cap)
Săraca... nu-i e bine!
Abăr, d'ar ține-o noapte-atâta, ar fi trist
Pentru mata, domn Mișu, că ești telegrafist.
Nu te plinjeai adesea că noaptea-i greu serviciul?
Misu: (transportat)
Dar care-i madam Snițel, oh, care-i sacrifițiul
De care nu-s capabil pentru al meu amor?
Ofițiant sunt astăzi. Ei bine! Chiar factor
Rural m'as fațe dac'ar țere Zulietta!
Veta: (protestând mofturoasă, dar vădit măgulită)
O cer! Eu, Julietta?! Uitași că-mi zice Veta...
Misu:
Da, Zulietta, scumpo, iar tu Romeo zi-mi
Cu glasul tău țe'ntrețe un cor de heruvimi.
Romeo zi-mi, nu Misu! Vai, soarta noastră, oare,
Nu-i tot atât de neagră si neîndurătoare
Ca tradzica ursită a țelor doi eroi?
Veta: (melancolică)
Așa e... nu se-ndură părinții nici de noi!
Misu:
De zețe ani își poartă o ură... seculară.
Li's casele veține, un gard doar îi separă;
Dar între a lor inimi durat-au zid înalt...
Veta: (oftând)
Papa e Capoletto, Montague-i celălalt...
Misu:
Politica! Infama politică-i desbină!
Din zori, când beau cafeaua cu lapte în grădină,
Si până când i-nhață în brațele-i Morfeu,
O duc doar într-o țeartă haină...
Veta: (același joc)
Tu și eu,
(minunată)
Vai, ne iubim în taină!
Misu:
Îngrozitor martir!
Veta:
Amor fără nădejde!
Misu:
Țeva a la SEXPIR!
Când sunt la sluzbă, Veto, si bat vreo depesă,
Adesea mi se-ntâmplă să bat în loc d'adresă
Al tău pronume dulțe si nume drăgăstos.
Ascultă, o, ascultă cât sună de frumos! (bate-n masă cu degetul: /...– / . / – / .– /)
Veta:
Ce-ai zis acuma?
Misu:
Veta! Trei puncte, liniuță, un punct o liniuță...
Îți fac o rugățiune ff urdzent, drăguță:
Nu-nveți si tu ca mine asa să țiocănesti?
Veta:
Să-nvăț telegrafia?
Misu:
Zău dacă mă iubesti!
Să pot să-ți spun amoru'mi doar prin telegrafie!...
Veta:
Poemă fară vorbe!... să-ți fac hatârul. Fie!
Misu:
Ascultă Zulietto, ascult'acum țe zic! (ciocănește în masă: / – /. / .. /..– / –... / . /... /–.–. /)
Guvernanta: (spre public) Când bați la el depeșă, ești oare tot peltic?
Veta:
Ce-ai spus?
Misu:
Am spus, copilă, cuvintele ațelea
Țe fac întotd'auna să îmi furnițe pelea,
Si mii de volți prin suflet să zoațe-un danț drățesc;
Am spus – nu ghițesti oare? -am spus că te iubesc!
Veta:
Cuvintele acestea rostite d'a ta gură
(pătrunsă)
Sunt dulci, Romeo, par'că mănânc o prăjitură.
Mai spune-le odată! Ah... spune-le mereu!
Misu:
Le-as spune, Zulietto; da' vezi că e cam greu.
N-am aparatu'aițea si dacă bat în masă
Mă doare-al naibii mâna.
Veta:
Așa? Atuncea lasă, –
Le voi citi în ochii-ți
Misu:
Țiteste, te conzur!
Iar eu țitesc în ochi-ți albastri de azur!
Guvernanta: (care începuse de mult să dea semne de nerăbdare și moțâia bătând toba cu degetele)
Tomn Misu... tomnișoară... ist morgăn.. ziuă mare...
Ih bitte... este timpul să mergem la culcare...
Misu:
O clipă, madam Snițel, mai lasă-ne' mpreună!
Guvernanta:
De știi burgmaistăr asta, îmi tai leafa p'o lună!
Veta:
Are dreptate... haidem... de ne-ar vedea aici
La ora asta...
Guvernanta: (făcând semnul crucii)
Jesus așa nici glumi să zici!
Misu: (disperat)
Să viu si mâine noapte?
Veta:
Să vii, să vii, iubite!
Guvernanta:
Dar... abăr...
Misu:
Madam Znițel, zi da!
Guvernanta:
Abăr...-ich-bite...
Misu:
Zi da... o guvemantă fidelă!
Veta:
Tu ce-mi ții loc de mamă...
Guvernanta: (înduioșată)
Iș... muter?... bine!... ia!
Misu:
Iș tanke, madam Znițel, amabilă amică!
Si'ncă țeva, izbite: o sărutare mică!
Veta:
Zi da!
Misu:
Zi da!
Guvernanta:
Ah... Jesus!... ei bine,
La mine astup ochi, spre-a nu auzi!
(cei doi îndrăgostiți se sărută zgomotos de mai multe ori)
(Misu încalecă pe uluci, stând călare un moment ciocănește semnale telegrafice în zăbrele cu o mână, pe când cu cealaltă face bezele Vetei, care îi răspunde, mergând da'ndărătelea, până ce aceasta dispare în casă)
Misu:
Adio Zulietto!
Veta:
Să vii, Romeo!
Misu:
Viu! (Mișu când sare, pune piciorul pe lavița de la poartă, unde doarme gardistul. Acesta sare speriat și începe să dea țignale)
(șoptind)
Tați bre că nu vin turții! Nu mă cunosti?
Gardistul: (salutând militărește, smerit)
Dom' Mișu?
Misu: (băgând mâna în buzunar și dându-i câțiva gologani)
Na! Bea un spriț!
Gardistul:
Săr'mâna! E bun alișverișu'
Dă dimineață... însă... pardon... și mă ertati...
Dom' Mișule... știti, cere sirviciu... ce cătați
Peste uluci la domnu premar?...
Misu: (râzând)
Țe, Ioniță,
Văzutu-m'ai pe mine? Visezi sau esti cam criță?
Gardistul: (uitându-se la monedă)
De.. dom'le Mișulică, văz leul, nu zic ba...
Da... te văzui io par'că, pardon, și pe 'Mneata!
Misu:
Hei, zi c-am rupt o floare... nu e nimic.. n-ai teamă...
Zi țe-oi pofti; dar fă-te că n-ai băgat de seamă!
Gardistul: (uitându-se la banii pe care îi ținea în palmă)
Să-mi dea pentru o floare un leu bacșiș? Ei aș!
Sunt deșcă veche, însă mai rar așa cevași!
Pen'ce să-mi fac'adică c'un leu tratație?
(stă pe gânduri o clipă. Lovindu-se cu palma peste obraz)
Uliuuuuu! N-o fi la mjloc vr'o cospirație?
Dom Ghiță opozantu' e tatăl lu dom' Mișu
Și pe premar cumbate... n'o fi făcut mișmișu? (semn cu degetele)
Să puie în grădină o... d-aia... o ghiulea?
Să icsplozioneze Mizilu'ntreg cu ea?...
Da'pă cât știu dom' Mișu politică nu face...
Atunci? Două băncuțe pen'ce îmi dete?... Drace! (luminat)
Da'dacă flăcăjneața o fi sărit pârleazu’
Pentru Frusina? Dacă devine mă rog, cazu'
Dă mă traduce?... pen'că am mai văzut io d'ăi
Ce sunt râioși foc ziua, iar noaptea p'în odăi
De slujnici își fac veacu'!. Olio, olio, Frusino, (nervos rău, amenințător)
(gradat)
Dacă te-a'mpins păcatu’, atât'ți-oiu zice: „Vino
La nen'tu!”, și chiar dacă în cremenal mă duc,
De coc, de beregată, cu mâna te apuc!
Ș'atunci să știi, Frusino, că ai văzut pe dracu:
Îți toc ca pă' chioftele bojocii cu tesacu'!
(zărind-o pe Frusina)
A, uite-o, taman iese din casă. Să mă țiu!
Să aflu'ntâi sicretu'! Mă duc la un rachiu!
Să prinz coraj, și-n urmă i-oiu spune lu' domn Naie
Premaru daravela, chiar d-aș mânca bătaie.
(Pe când vrea să se depărteze, Frusina, cu un lighean în mână, î1 zărește, și-l strigă cu „psst!". Gardistul se întoarce.)
Frusina: (reproș)
Da' unde-ai fost azi noapte, măi nene Iionițâ?
Par'că știeai alt'dată să sări peste portiță?
Te-am așteptat cu lamba aprinsă. Pă grătar
Ți-oprisem o fleicuță turbată.
Gardistul (rece, implacabil, făcându-i o bezea ironico-amărâtă)
Alivoar!
Frusina:
Da'ce te-a lovit strechea? Nu vrei să stai de vorbă
Când sângele în vine îmi fierbe ca o ciorbâ?
Doar când în colțul străzei zăresc al tău chipiu
Și când 'ți-aud țignalu încep să tremur? Ce te-a găsit, musiu?
Gardistul: (emotionat, dar energic)
Azi, madamo,' ți-am pus cruce,
Nu te fasoli-n zadar,
N-am habar dacă te-i duce
Alivoar!
O mustață să îmi rază
Dă' ți-oiu mai da io bonsoar
Când ne-om întâlni pe stradă...
Alivoar!
(iese furios)
Frusina:
Ori ești nebun, Ioniță, ori vrei ca să mă-ncerci!...
La urma urmei, dragă, na!
(îi dă o tiflă)
Pagubă-n ciuperci!
(se-nvârtește o clipă prin curte și apoi aruncă conținutul ligheanului în curtea vecină, stropind pe slujnica avocatului care tocmai atunci ieșise și ea cu un lighean în mână. Marița scoate un țipăt.)
Marița:
Da de ce arunci, fă, în curte la noi mereu ligheanu?
Să vază conu' Naie, te ia cu toroipanu'!
Frusina:
Pă mine? Să poftească, dă are gust să-i stric
Jubenu cu vătraiu!... stăpân'tu e-un calic!
Marița:
Ș-al tău ce poamă bună-i! Că are cai și droșcă?
Un mitocan ce face negoț dă piei de cloșcă?
Frusina:
Păi să nu mori? Dom Nae-i boier! Dă Fefelei!?
D-un cot îi iese limba pentru a ciupi 2 lei
La un proces!
Marița:
Stăpân'tu căra ieri cu zimbilu
Și azi la premărie face de râs Mizilu'!
Frusina:
Al tău e-un coate-rupte!
Marița:
Al tău e un bocciu!
Frusina:
Clănțău fără parale!
Marița:
Mojic!
Frusina:
Palavragiu!
Marița:
N-o să mai pupe tontul la anul premăria!
I-arată conu' Nae!
Frusina:
Nu v-ați plătit chiriea…
Și tot râioși? Dom' Nae, ciocoiu, e-un pârlit,
Stă-n casa coanii Moașii pă gratis, miluit!
Marița: (bătând în pumni, îi dâ un „sâc")
(Cu sâc, în ciudă) Da-i nobel, fa, e nobel, și crapă negustoru'!
Frusina:
O să vă bată toba la poartă pricictoru'!
Marița:
Să nu mă scoți din pepeni!
Frusina:
Să nu mai zici nici pâs,
Că mor dă gât cu tine!
Marița:
Cu mine, fă? Ce-ai ziis? (îi aruncă un săpun)
Na, pațachino, poate dă mult n-ai făcut baie,
Lua-te-ar Aghiuță, la braț cu con'tu Naie!
(îi pune ligheanul plin cu lături în cap; pe lighean scrie lături. Frusina pune șiea ligheanul în capul adversarei. Amândouă încep să-și care la pumni, care răsună ca două tobe de pe tinichea, cu acompaniamentul țipetelor beligerantelor. Atrași de zgomot, stăpânii lor ies în curte, doar pe jumătate îmbrăcați.)
Conu Naîe:
Ches că se că sa?
Frusina:
Marița!
Dom Ghiță:
Ce-i zarva asta, bre?
Marița: (explică)
Frusina!
Frusina:
Tu!
Marița:
Tu!
Dom Ghiță:
Fleoanca!
Conu Naie: (aruncând lui dom' Ghiță o privire disprețuitoare și așezându-se la masă)
(Rârâit): Tel metrî tel valé!
Dom' Ghiță: (aparte)
Să-ți arz una cu metru, ce mai valeu ai zice,
Ciocoi mofluz!
Conu' Naie:
(imperativ, sbârnâit)
Marițo, să-mi aduci aice
Jurnalul, șocolata... depeche-toi! Plus vite!
Frusina: (dând cu „sâc" Mariței, care vrea să intre în casă)
Sâc! sâc! îți zice vită!
Dom' Ghiță: (răstit câtre Frusina)
Hei! Te-ai ciorovăit
Destul! Adu-mi cafeaua! Mai cu caimac și groasă!
Frusina: (intrând în casă, aruncă o ultimă privire spre ușa pe unde iese Marița și-i strigă înnăbușit)
Ți-arăt eu matracucă!
Marița: (același Joc)
Te-nvăț eu, janghinoasă!
(amândoi stăpânii bat, impacientați, cu piciorul în pământ și cele două slujnici dispar repede)
Dom' Ghiță: (strigând)
Fă, adu-mi și „Voința" de azi!
Conu' Naie: (idem)
„La Roumanie"!
(pauza câteva secunde. Dom' Ghiță își răsucește și-i aprinde o țigară. Conu 'Naie fredonează „Embrasse moi Ninette", și își examinează unghiile. Înciudat, dom' Ghiță fredonează și el „Chiriac n-are parale")
