I

Doamna Lepic:

Morcoveaţă, puiule, fii băiat de treabă şi du-te de adu-mi o jumătate de unt de la moară, Hai, dă o fugă. Nu ne aşezăm la masă până ce nu te-ntorci.

Morcoveaţă:

Nu vreau, mămico.

Doamna Lepic:

De ce să nu vrei? Te aşteptăm, aşa cum ţi-am spus.

Morcoveaţă:

Nu vreau, mămico, nu mă duc la moară.

Doamna Lepic:

Cum adică nu vrei să te duci la moară? Ce vorbă-i asta? Te-a întrebat cineva?… Visezi?

Morcoveaţă:

Nu, mămico.

Doamna Lepic:

Hm, eu nu mai pricep nimic, băiete. Du-te numaidecât la moară să-mi aduci o jumătate de unt, ai auzit?

Morcoveaţă:

Am auzit. Dar de dus nu mă duc.

Doamna Lepic:

Nu cumva visez eu? Ce-i asta? E pentru prima oara în viaţa ta când nu vrei să m-asculţi.

Morcoveaţă:

Da, mămico.

Doamna Lepic:

Nu vrei să asculţi de mama ta?

Morcoveaţă:

De mama mea, da, mămico.

Doamna Lepic:

Ei, nu mai spune, s-o văd şi pe asta! Nu te cari odată.

Morcoveaţă:

Nu, mămico.

Doamna Lepic:

Gura, cară-te, auzi?

Morcoveaţă:

De tăcut, tac, dar nu mă car nicăieri.

Doamna Lepic:

Ia farfuria asta şi cară-te cât mai ai timp, auzi?