XV

Așadar, fără a depărta în totul înrâurirea apusului în întâmplările lumii noastre, începutul lor este în noi. Legătura politică și socialăa românilor, slavonilor și maghiarilor au fost ura și dritul istoric.Nimică nu poate tălmăci puterea urii neamurilor decât studiilenăravurilor, idiomurilor, tradițiilor și muzicii fieștecărui neam;această studie cuprinde toată istoria, originile popoarelor, psihologia, literatura, prefacerea ideilor dintr-un neam în altul și de la unneam la alt neam întemeind și născând deosebire naționalităților.

Acea studie în scurt se cuprinde în poezie, în muzică și în idiom; cucât popoarele sunt mai departe de civilizație, cu atâta obiceiurile,tradiția și poezia au mai multă putere.

Neamul român încă îi în faza tradițiilor. Să ne uităm la formele civilizației; întâi este familia ce se statornicește, al doilea familiace se preface în neam și al treilea neamul în popor; cu neamul seîncepe limba și poezia. În ziua când istoria se preface în cronică,poezia își întinde aripile și zboară sau se preface în poezie literară.Spre a găsi dar temeiurile limbilor, îi de nevoie de a se întoarceînapoi și a lua limba în gura celor ce au făcut-o, pentru că atunceeste expresia a neamului întreg, și literatorii, sub pedeapsă de a sedepărta cu totul de originile limbii, sunt siliți la o asemenea studie.Să luăm, de pildă, un cântec vechi. Tradiția locului sau tradițiaomenirii, trecută din neam în neam, cântată spre ajutorința aducerii-aminte, cântecul acela trece din veac în veac, încărcându-se încălătoria sa de fapte și de idei nouă, păstrând însă o formă rapidă,strânsă, totodată istorie și poveste; căci limba obștească stă într-ocumpănă cu civilizația; poporul în toate treptele sale înfățișează ototime, unde toate nevoile, interesurile și patimile se acufundă.Încet câte încet neamul se preface în popor sau nație; bogățiileparticularnice și dignitățile își fac loc; treptele se deosebesc maitare; civilizația în marșa ei progresivă modifiază limba și năravurile;istoria uită de unde a pornit, nu se mai amestecă cu tradițiile și cunăravurile spre tălmăcirea faptelor; și stă un minut la punctul acela unde viața tradițiilor se preface în viață istorică, și limba,năravurile și aplecările se întipăresc în sufletul unui neam. Tocmai(la) acel punct suntem astăzi; dacă vom călca sănătos și dupălogică, vom avea limbă și literatură, precum și originalitatea noastră;dacă, dimpotrivă, vom alerga după visurile pedanților, vom rămâneîn patosul unde ne găsim.

În învățătura năravurilor, muzicii și a poeziei ne vom putea încredința de originile limbii noastre, de nașterea naționalității neamului român, de fireștile noastre aplecări și de luptele ce coloniile romane au petrecut până a se preface în sfârșit din romani înromânii de astăzi. Dacă acea învățătură ne-a dovedi că elementulde baștină latin, elementele celtice și mai târziu mongoale și slave,amestecându-se, au dat viață unui nou neam, apoi latinismul purpică de la sine, și vom fi încredințați că literatura trebuie să serazeme pe toate elementele care au intrat în limbă și în neam.Latinii ne trebuie, cum am zis, ca o introducere în viața noastră.