Bilet din închisoarea de la Cluj către prietenii din Iaşi
Fraţilor, nenorocirea care prigoneşte ţara noastră mă apasă şi pe mine. De săptămâni întregi stau închis fără a cunoaşte culpa mea. Am aşteptat dreptatea şi dreptatea nu vine!
Iubiţii mei! Socotiţi-mă de azi ca mort, căci de nu voi muri de mâhnire sau de boală, pierderea libertăţii mele mă opreşte de a fi ţării de folos... şi dar eu mă consider ca un om şters din cartea vieţii.
De trei zile cânt necontenit aceste versuri din balada lui Toma Alimoş; să fie oare o presimţire?
Închinare-aş şi n-am cui,
Închinare-aş murgului;
Dar mi-i murgul cam nebun
Şi de fugă numai bun.
Închina-voi ulmilor,
Uriaşii culmilor,
Că sunt gata să-mi răspunză
Cu freamăt voios de frunză;
Ulmii că s-or clătina,
Frunza că s-a scutura,
Trupul că mi-a astupa.
