Scrisoare adresată lui V. Alecsandri înaintea plecării în exil la Soveja

Iubite!

Nu-mi rămâne decât timpul necesar ca să-ţi vestesc că guvernul şi-a pus în minte să facă din mine un om important şi demn de exil. I s-a năzărit guvernului, precum se năzare cailor cu nărav, şi dar el a găsit de cuviinţă a mă aresta şi a mă condamna, ca să capăt simţiri religioase în fundul unei mănăstiri. O! guvern părinte! el nu are alt vis decât fericirea noastră, nu are alt ţel decât a ne face demni de împărăţia cerului. Iată pentru ce el ne înfundă aşa de des în sânul sihăstriilor.

Peste un ceas plec cu nepusă masă, cum zic românii, şi întreprind un voiaj gratis, mulţumită îngrijirii guvernului; aşadar, iubite, tu nu mă vei găsi la întoarcerea ta lungit pe divanul tău şi dându-mi aer de paşă. Când te vei revedea cu plăcere sub cerul patriei şi sub tavanul apartamentului tău, vei simţi un mare deşert în suflet, căci amicul tău Russo îţi va lipsi. Ah! această idee m-ar face să vărs lacrimi amare, dacă nu mi-ar plăcea mai bine să râd în faţa prigonirii! Mângâie-te, frate, căci toţi cei ce poartă numele de Russo sunt destinaţi a fi persecutaţi: omonimul meu Jean Jacques a pătimit mult în viaţa lui! Ce asemănare măgulitoare pentru mine!

Lucrurile mele sunt în boccea; căruţa de poştă mă aşteaptă în curtea ministrului din lăuntru, de unde am să plec; aga fumează ciubucul său de iasomie şi mă îndeamnă să mântui această scrisoare, în vreme ce fratele tău îmi cântă din vioară aria franceză: Partant pour la Syrie.

Alea jacta est, — a zis Cezar când a trecut Rubiconul; eu am să trec Bahluiul! Prin urmare, voi zice: amice! gândeşte la bietul exilat şi declamă ades versul celebru: L'amitié d'un grand homme est un bienfait des cieux.

Adio! mă duc să gust plăcerile vieţii contemplative a sfinţilor apostoli şi mă despart de lume fără amărime în contra oamenilor, fie domni, sau... creditori!

Singura mustrare de cuget, ce cearcă a mă munci în acest moment, este că bieţii actori împărtăşesc osânda mea. Teatrul românesc la mănăstire! Ferice de ţara al cărei guvern luminat produce asemenea deşănţate întâlniri!

Adio! încă o dată; spune amicilor că îi scutesc de a se îmbrăca în haine negre... etc.

1846