I.

La Crâm, unde era cetatea Doamnei Maria cu mormintele părinţilor măriei sale şi cu odoarele duse în pribegie de cei din urmă Paleologi, tunau puştile şi pluteau ameninţătoare galerele Sultanului. Isac, fratele cel mai mare al Doamnei Maria, putrezea în pulbere, tăiat de fratele său Alexandru. în cetate la Mangop şi în tot ţinutul cu fericite grădini din preajma Mării, norodul aştepta întâmplări înfricoşate: nu mai era nici o îndoială că şi acest ostrov de bine-credincioşi va fi covârşit şi stâns de pe faţa lumii de cătră închinătorii lui Mahom. Dintr-o parte, pe uscat, erau tătarii; din cealaltă parte, pe aria Pontului, se legănau corăbiile de la Ţarigrad. înaintea sfârşitului, treceai^ din când în când năvi cu oşteni în vederea uscatului, ca să îngrozească pe localnici. Marinari negri rânjeau de departe, cu iataganele în dinţi, spre grădini, şi muierile se ascundeau în tufişurile de smochini sălbatici, făcându-şi cruce. Cătră rânjete şi ameninţări, pluteau miresmele florilor.

Oştenii de la Moldova apucaseră meterezurile de la Mangop şi ţineau strajă tare. Zidurile erau în bună stare şi porţile ferecate. Soli umblau neîntrerupt la cetatea neguţătorilor genovezi Cafa, îndemnând pe starostele de acolo să se ţie cu îndârjire şi să ascută săbiile; dar neguţătorii în toate vremurile au fost mai înţelepţi decât oştenii. Aşa că moldovenii se ţineau cu semeţie, cum aveau poruncă de la Voievodul lor, iar neguţătorii se supuneau cu şiretenie plătind aurul şi răscumpărându-1 apoi prin traficuri agere.

Oştenii otomani nu întârziară a coborî. Ţinutul cu cele treizeci de mii de case din vederea Mării a fost bântuit de fier şi flacără. Muierile şi copilele au trecut înspre umbra haremurilor. Bărbaţii cei tineri, care nu s-au supus robiei, au cunoscut pieirea şi s-au amestecat cu ţărâna viilor şi livezilor lor. Sfintele biserici au fost date pojarului; unele au fost prefăcute în geamii, şi li s-a adaos îndată minarele, de unde muezinii au început a striga în patru zări numele lui Alah. îndată după aceea ienicerii împlătoşaţi au strâns din toate părţile cetatea Mangopului şi au bătut-o cu puştile până ce au spart-o în şase locuri, pe unde au intrat valurile împresurării. Niciunul dintre apărători n-a rămas viu; oştenii moldoveni au căzut rând pe rând, luptându-se în sfărâmături şi-n turn, până la cel din urmă. Alexandru Paleolog a fost spintecat şi i s-a luat capul, ca să fie dus la Bizanţ pe un ţărm unde stătuseră împăraţi străbunii săi. Orice neam din aceste rămăşiţi de Paleologi s-a^- mai găsit, a fost oborât. Un singur prunc, nepot al Doamnei Maria, a rămas şi a fost ocrotit de imami pentru legea prorocului minciunos. Pe acesta 1-a jelit măria sa Doamna mai mult decât pe morţi.

Întoarsă deci îp Suceava din cetatea Hotinului, după războaiele soţului său, Doamna Maria a stat în chilia sa cu spaimele Moldovei şi ale Crâmului în jur. La 19 dechemvrie a anului 1477, măria sa a adormit întru marc mâhnire. Ştefan-Vodă a însoţit până la sfânta mănăstire Putna împărătescul ei trup, dându-i sălaş de linişte în Moldova, până la învierea cea din veac.