Aceiași, BOGOIU
Bogoiu intră prin ușa din fund, stânga. E de astă dată îmbrăcat: guler tare, cravata — ca și înainte, costum ceremonios, ca și cum s-ar duce la minister.
BOGOIU (cu o izbucnire ca a lui madame Vintilă, la începutul scenei precedente): Nu!
CORINA: Altul.
BOGOIU (se precipită spre Corina, de parcă ar vrea s-o salveze de la înec): Nu glumi, domnișoară Corina. Nu-i de glumă. E foarte serios. Ăsta-i scaunul lui.
CORINA: Al cui al „lui”?
BOGOIU: Al lui Valeriu.
CORINA: Ei și?
BOGOIU: Ei și? Ei și? O să vezi dumneata „ei și”, când o veni el. A spus lui Fräulein Weber că pe care-l găsește pe șezlongul lui, mai mult nu-i trebuie.
CORINA: Nu-i nimic. Îl aștept. Să vie.
BOGOIU: Uite-l.