CORINA, ȘTEFAN
ȘTEFAN: Duduie Corina…
CORINA (de sus, aplecată peste rampa scării): Da?
ȘTEFAN: Voiam să-ți spun un cuvânt.
CORINA: Acuma? Nu se poate mai târziu? Tocmai îmi explica ceva căpitanul.
ȘTEFAN (a ajuns lângă scară și o ia de mână peste rampă): Te rog să ierți scena de adineauri. A fost stupidă.
CORINA (surâde ușor, își desprinde mâna dintr-a lui și, fără să răspundă, iese din scenă, urmându-l pe Bogoiu, care a ieșit înaintea ei).