Scena VIII

CORINA, JEFF

CORINA (a terminat toaleta lui Jeff): Așa, și să nu te mai prind fără batistă. Acum ia-o pe a mea. (Îi întinde batista cu care l-a șters pe frunte.)

JEFF (ia batista îmbufnat și rămâne cu ea în mână): Domnișoară Corina, nu-mi place gluma asta.

CORINA: Dar nu e o glumă.

JEFF: Eu am șaisprezece ani…

CORINA: Cei mulți înainte.

JEFF (continuând): …și dumneavoastră vă purtați cu mine de parc-aș avea opt. De ce? Vedeți eu un primesc orice glumă când vine de la dumneavoastră. Orice, pentru că…

CORINA: Pentru că?

JEFF (ar vrea probabil să spună „pentru că vă iubesc”, dar nu poate. Ridică din umeri, lăsând gândul întrerupt. Pe urmă izbucnește violent): Dar nu în fața lui. Nu când mă vede el.

CORINA: Cine „el”?

JEFF: Știți prea bine. El.

CORINA: Nu are nume?

JEFF (tace.)

CORINA (foarte aproape de el): Jeff! Întreb dacă are nume.

JEFF: Are, dar eu nu pot să-l spun. (Gata să plângă:) Nu pot, nu vreau.

CORINA: Uită-te la mine.

JEFF (privește în jos, încăpățânat).

CORINA: Nu vrei să te uiți la mine?

JEFF (ridică privirea spre ea).

CORINA (îi vorbește foarte simplu): Jeff, eu iubesc pe cineva de aici.

JEFF (dezolat): Știu…

CORINA: Pe tine. (Îl sărută pe obraz.) „El”! Dar el n-are timp de noi, Jeff.