Scena IX

Aceiași, UN CĂLĂTOR, NEVASTA LUI

Intră prin stânga, prăfuiți din drum, încărcați cu valize, pachete, paltoane, un domn și o doamnă

DOMNUL (punând jos valizele și răsuflând): Uf! Bine că sosirăm. Ziceam că ne-apucă noaptea pe drum. Fir-ar ai dracului cu șoseaua lor.

CUCOANA (cu un strigăt alarmat): Costache!

DOMNUL: Ei?

CUCOANA: Cutia!

DOMNUL: Ce cutie?

CUCOANA: Cutia roșie de pălării…

DOMNUL (încercând să-și amintească): Cutia roșie de pălării… A! E jos în mașină.

DOMNUL: Cum o să plece, dragă, că nici nu l-am plătit. Și n-a rămas și cufărul ăl mare?

(Corina și Jeff au privit uluiți apariția celor doi. Nu înțeleg nimic și se întreabă din ochi unul pe celălalt. În sfârșit, Corina se decide să intervină. Face câțiva pași spre cei doi.)

CORINA: Dumneavoastră… pe cine căutați?

DOMNUL: Dumneata ești domnișoara Weber.

CORINA: Nu.

DOMNUL: Noi pe dumneaei o căutam.

CORINA: Pe care „dumneaei”?

DOMNUL: Pe domnișoara Weber.

CORINA: Care domnișoara Weber?

DOMNUL: A, sunt mai multe! Păi, pe una din ele.

CORINA (din ce în ce mai îngrijorată): Pentru ce.

DOMNUL: Pentru cameră.

CORINA: Ce cameră?

DOMNUL: Camera…

CUCOANA: Camera de la jurnal… (Își deschide poșeta și scoate de acolo o coupură de ziar, pe care o citește:) „Vila Weber. Județul Ciuc. Gara Gheorghieni. Lângă Ghilcoș. Poziție admirabilă în pădure. Pensiune completă, 180 de lei pe zi. Adresați domnișoara Weber.”

Corina: Și?

DOMNUL: Și nimic. Am venit 

CORINA (dezolată): Ați venit! (Strigând spre culise, stânga:) Ștefan! Ați venit! Ștefan! 

ȘTEFAN (din culise): Daa. 

CORINA: Vino un moment, te rog. (Către cei doi :) Ați venit… ca să stați… 

CUCOANA: Că n-om fi venit ca să plecăm.