Scena XVII

CORINA, ȘTEFAN, JEFF

CORINA (care în tot timpul scenei de mai sus a rămas într-un colț, tăcută, se apropie, acum Ștefan): În câte e azi?

ȘTEFAN: Ești glumeață.

CORINA: Nu. Întreb cu toată seriozitatea în câte e azi?

ȘTEFAN (enunțând): Joi 12 august.

CORINA: Nu-ti spune nimic data asta?

ȘTEFAN: Nimic. Cel, puțin nimic special. E o aniversare?

CORINA: Gândește-te bine!

ȘTEFAN (caută o clipă și pe urmă ridică din umeri.)

CORINA: Kleine Nachtmusik… Salzburg…

ȘTEFAN (cu un gest de plictiseală): Ooo! 

CORINA: Niciun „Ooo”! Avem un pact și cer să-l respecți. Recunoaște că de când am reparat aparatul de radio, nu l-am pus niciodată să cânte. Așa era învoiala. Uite, l-am lăsat, săracul „la colț”. Dar acum… (Ia aparatul de radio și-l ridică cu destulă greutate, încercând să-l ducă spre măsuța lui obișnuită.)

JEFF (îi sare în ajutor): Lăsați-mă, domnișoară Cirina… pe mine. (Ia aparatul, îl așază, pe măsuță, pune priza, întoarce butonul.) Pe unde se transmite?

CORINA: Prin Viena.

JEFF (citind pe indicatorul aparatului și învârtind butonul): 507 lungime de undă. 506 și 8.

CORINA: Nu vă oblig să rămâneți aici. Vă puteți duce la masă. 

ȘTEFAN: Foame nu mi-e, și după o zi așa de agitată, nimic mai bun decât un ceas de șezlong. Fie și muzical, dacă nu se poate altfel. (Fiecare se azază pe câte un șezlong. Între timp, Jeff a continuat să caute postul Viena. S-au auzit diverse zgomote și țârâituri, iar acum se aude destul de clar tic-tacul obișnuit al postului Viena.)

CORINA: Oprește Jeff. Aici e, Viena. Recunosc semnalul. (Se uită la ceas.) Trebuie să înceapă curând. În câteva minute. Vino aici. (Jeff a rămas lângă aparatul de radio și îi privește de sus, din umbră, pe amândoi.)Nu vii? (Tăcere.) Nu vrei să vii, Jeff?

ȘTEFAN: Eu zic să vii. Am citit undeva că între muzică și matematică există legături foarte strânse. Or, dumneata, Jeff, care ești cel mai eminent corigent la matematici pe care l-am cunoscut vreodată…

(Jeff se-ntoarce brusc și iese din scenă, trântind foarte puternic ușa.)