Scena I

ȘEFUL — UN ȚĂRAN

Intră șeful, cu chipiul pe cap, un fanion în mână. Merge spre aparatul telegrafic. Se uită la banda de hârtie, o rupe, și pe urmă apasă pe mânerul aparatului telegrafic, care’ amuțește. Se îndreaptă spre telefonul din perete, întoarce de câteva ori manivela, ridică receptorul.

ȘEFUL

Allo, allo… (Nu răspunde nimeni probabil. Acroșează De afară se aude un nou șuerat de locomotivă. Șeful merge spre ușă și din prag strigă, cu mâna pâlnie la gură, peste linie): Ichim! Ichim! Să fii cu ochii în patru când o trece acceleratul. Vezi. de rațe și de gâște. Să nu-mi calce vreuna, că te pui s’o mănânci… Ș’o plătești. (Iși scoate chipiul și-l pune în cuier. Merge spre masa telegrafului și ia loc acolo și citind încă odată banda ruptă adineaori din aparat. Pe ușe intră un țăran).

ȚĂRANUL

Dacă nu vă e cu supărare…

ȘEFUL

(Sever): Ce poftești d-ta?

ȚĂRANUL

Un belet pentru…

ȘEFUL

Treci la cassa de bilete.

ȚĂRANUL

Păi io ziceam că…

ȘEFUL

Treci la cassa de bilete, n’auzi? (Se ridică de pe scaun și vine spre ușă): Aici intrarea e oprită. Scrie și pe ușe. (Inchide ușa): Intrarea particularilor oprită. Strict oprită. (Țăranul a rămas afară pe peron, în fața ușii ce i s’a închis în nas și o clipă rămâne acolo, ca și când ar silabisi avizul. Pe urmă trece spre stânga, spre fața ferestrei și dispare. Șeful a revenit la birou. Abia s’a așezat, că se și aud ciocănituri în ferestruica din stânga. Șeful ridică oblonul ghișeului, apare capul țăranului).

ȘEFUL

Ce poftești d-ta?

ȚĂRANUL

Să-mi dați un belet pentru…

ȘEFUL

(Scurt): Mai târziu. (Vrea să tragă în jos ferestruica). 

ȚĂRANUL

Nu-i aicea cassa de belete?

ȘEFUL

Aicea e. Dar nu e deschis.

ȚĂRANUL

Păi parcă ziceați…

ȘEFUL

N’auzi omule că nu s’a deschis.

ȚĂRANUL

Și când se deschide?

ȘEFUL

Scrie afară. (Trage ferestruica pe jumătate, pe urmă citește un bilet lipit pe geamul ghișeului): „Cassa de bilete se deschide jumătate oră înainte de sosirea trenului”.

ȚĂRANUL

(Introducându-și capul pe sub ferestruică): Și trenul când sosește?

ȘEFUL

Scrie afară. (Trage definitiv oblonul ghișeului. Se așează iar la birou. Pe peron se vede trecând prin fața ferestrei silueta profesorului, care, o secundă mai târziu apare în fața ușii, parcă ezită puțin, ridică privirea spre —probabil — orologiul peronului, se uită la ceasul lui de mânași pe urmă deschide ușa).