Scena II

ȘEFUL — PROFESORUL

Profesorul 30-32 ani. îmbrăcat curat, chiar îngrijit, dar modest.

PROFESORUL

Bună ziua.

ȘEFUL

(Cordial): Aaaa! Am onoarea, dom’ profesor. Lume nouă.

PROFESORUL

(Din prag): Voiam…

ȘEFUL

Intră, intră te rog.

PROFESORUL

Voiam… voiam numai să întreb… ceasul de afară de pe peron… merge înainte?

ȘEFUL

Uneori. Alteori rămâne în urmă.

PROFESORUL

Așa gândeam și eu… fiindcă…

ȘEFUL

(Arătându-i un scaun): Da ia poftim. Nu iei loc?

PROFESORUL

Nu, mulțumesc. Intrasem doar să văd cât e ceasul. (Se uită la orologiul din perete): 3 și 12… Nu se poate. (Se uită la ceasul lui de mână).

ȘEFUL

De ce? Cât e la al d-tale?

PROFESORUL

7 fără 20.

ȘEFUL

Păi așa o fi. (Se duce spre orologiu și întoarce cu degetul minutarele): Le mai așez și cu mâna… că dacă ar fi să mă iau după ele…

PROFESORUL

Dar atunci… atunci d-ta nu știi niciodată cât e ceasul. 

ȘEFUL

Ei asta-i… Cum să nu știu? Când trece 747 dinspre Câmpina, e 8. Când vine 115 dinspre Sinaia, e 8,20: când se încrucișează 63 cu 97, e 12 și 5. Când vine d-ra Cucu, e 7. Șapte precis.

PROFESORUL

Și dacă întârzie?

ȘEFUL

Cine? D-ra Cucu? N’o cunoști.

PROFESORUL

Nu. Trenul. Cum știi d-ta când întârzie trenul?

ȘEFUL

Dar ce zor am să știu? Pe mine mă găsește totdeauna aici, la datorie.

PROFESORUL

Totuși, bunăoară astăzi… Personalul… Vine la timp?

ȘEFUL

De ce? Pleci undeva? Aștepți pe cineva?

PROFESORUL

Da… Aștept.

ȘEFUL

Pe cine?

PROFESORUL

Adică, de fapt nu aștept. I-am dat lui Pascu să-mi aducă ceva dela București.

ȘEFUL

Care Pascu?…

PROFESORUL

Pascu… cu magazinul general, de pe ulița veche.

ȘEFUL

A! Omul nostru. L-am văzut azi dimineață când a plecat.

PROFESORUL

(Parcă puțin neliniștit): Ai vorbit cu el? Ți-a spus că se întoarce diseară?

ȘEFUL

N’am prea vorbit, că-mi era somn. Am fost azi noapte la Judecător la un poker. M’au lăsat lefter al dracului, dar știi lefter. 

PROFESORUL

Prin urmare n’ai vorbit cu Pascu?

ȘEFUL

Eu nu, dar nevastă-mea i-a dat nu știu ce, să-i cumpere dela București, niște panglici, niște ace. Că chiar îi ziceam: ce te sculași femee cu noaptea ‘n cap, să bați capul omului.

PROFESORUL

(Preocupat, uitându-se la ceasul din perete și pe urmă la al lui): Numai de n’ar întârzia.

ȘEFUL

Dar de ce? E o chestie importantă?

PROFESORUL

(Evasiv): Da… Vezi…

ȘEFUL

Fac prinsoare că iar e vorba de o carte.

PROFESORUL

(Ca și cum s’ar scuza): Da…

ȘEFUL

(Dojenitor): Nu te mai lași de cărți dom’ Profesor.

PROFESORUL

E o carte mai… Cum să-ți spun eu? mai rară, mai deosebită… O comandasem de mult din străinătate… încă din astă iarnă. Credeam că nu mai vine, că nu se mai găsește… Când ieri dimineața mi-a venit înștiințare dela București, dela librari, că a sosit… Și atunci am rugat pe

Pascu…

ȘEFUL

Și n’ai avut răbdare să ți-o aducă acasă. Veniși la gară să-i ieși înainte.

PROFESORUL

O aștept de atâtea luni.

ȘEFUL

Patimă mare cărțile, dom’ Profesor. Da, da, patimă mare. Nu te mai saturi de ele. Uite, chiar azi noapte, stăteam de vorbă cu judecătorul și farmacistul. „Băiat bun Profesorul — zicea Lascu farmacistul — dar are un cusur; toată ziua cu nasu ‘n cărți”.

PROFESORUL

Exagerează.

ȘEFUL 

Ba chiar așa e. Nu te vede omul la cafenea, sau la grădină, sau la bodegă… Să mai iei o țuiculiță. Să mai schimbi o vorbă. Să mai faci un pokeraș…

PROFRSORUL

Nu prea am timp.

ȘEFUL

Ei, bravo! îmi plăcuși. Da’ noi, cum avem?… Cum zicea și d-ra Cucu; dacă într’un târg ca al

nostru, noi intelectualii….

PROFESORUL

(S’a uitat din nou îngrijorat la ceasul lui apoi la cel din perete): D-le Șef! Eu cred că ceasul d-tale stă.

ȘEFUL

Dar de ce?

PROFESORUL

La mine acum e 7 fără 14.

ȘEFUL

Zău!… (Merge spre ceas și pe urmă mișca limba cea mare a orologiului): Cum trece vremea domnule!

PROFESORUL

Mai e mult până vine personalul?

ȘEFUL

Mai e. Intâiu trece rapidul.

PROFESORUL

Care rapid?

ȘEFUL

Automotorul.

PROFESORUL

Așa? Atunci… atunci am venit prea devreme. Mai am timp să mă duc și să mă întorc.

ȘEFUL

Dar de ce să te duci? Mai bine stai aici să vezi cum trece rapidul, că e frumos.

PROFESORUL

Nu, nu, am treabă.

ȘEFUL

E plin de coconet și de domnișori spilcuiți. Se duc la Sinaia să joace la ruletă.

PROFESORUL 

Las’că mă întorc. Mă ‘ntorc (Iese). Aproape în acelaș timp pe peron, dinspre stânga, se vede prin fereastra Ichim, magazionerul, cu un cărucior ceferist. Profesorul și Ichim se întâlnesc cam în dreptul ușii. Profesorul dispare prin stânga, Ichim se oprește în fața ușii rămasă deschisă.