Scena III

ELEVA — ȘEFUL — GRIG

Intră șeful gării, urmat de Grig. Grig e „bucureștean”. Poate că la București nu s’ar vedea așa de

direct, dar aici, în lumina asta, parcă e un exemplar din altă specie umană. Gesturi sigure (fără

ostentație însă), eleganță simplă, firească, puțin blazată poate. Vine dela volan. Și asta se vede. E

un om care la volanul unei mașini, la o masă de baccara, într-un mare hall de hotel, se simte la el

acasă. Meserie neprecisă. Om de afaceri. Dar obișnuință veche de a umbla cu bani mulți, de a-i

câștiga ușor, de a-i cheltui la fel de ușor. Poartă un costum sportiv de dimineață, gris deschis.

ȘEFUL

(In continuarea unei discuții): Și cum-vă spusei… Datoria înainte de toate. Regulamentul. Tată

să-ți-fie, frate, soră, (Intransigent): Nimic! Regulament… (Zărind-o pe elevă): Domnul Miroiu nu-i

acasă, domnișoară?

ELEVA

(Nu-și poate lua ochii dela Grig. Nici n’a auzit, nici nu răspunde).

ȘEFUL

N’auzi domnișoară? Domnu Miroiu nu-i acasă?

ELEVA

(Tresărind): Cum? Nu. Nu e.

GRIG

(Către Șef): Dumneata ești sigur că doamna… doamna de care ți-am vorbit… e aici?

ȘEFUL

Sigur. La domnu Miroiu, profesorul. A plecat cu el, aseară, dela mine, dela gară. Au plecat

împreună.

GRIG

Împreună ?

ȘEFUL

Adică… d-lui zicea că se duce să doarmă la Udrea (Cu subînțeles): Mă‘nțelegi!…

GRIG

(Mai mult pentru el): S’ar putea?… (Privind curios și amuzat decorul): S’ar putea să fi petrecut ea aici o

noapte? Aici?

ȘEFUL

Dacă vă spun… (Către elevă): l-ascultă, domnișoară, d-ta ești de mult aici?

ELEVA

(Fără să-și ia ochii dela Grig): De adineauri. 

ȘEFUL

Și când ai intrat n’ai văzut o doamnă?

GRIG

O doamnă, tânără, frumoasă, blondă, în rochie albă.

ELEVA

(Buimăcită că el, care n’a văzut-o până acum, îi vorbește): Ba da… adică nu….

GRIG

Da sau nu?

ELEVA

(Și mai buimăcită, de apropierea lui și de întrebarea lui scurtă): Eu… să vedeți… (Nu mai poate minți): Ba

da. Am văzut-o.

ȘEFUL

Și unde e?

ELEVA

Eu… eu… (Cu un gest scurt, arătând ușa din dreapta): Acolo.

ȘEFUL

Acolo? (Face un pas spre ușe).

GRIG

(II oprește calm): Lasă dumneata. (Merge spre ușe și rămâne în fața ei).