Scena IV

ȘEFUL — GRIG

GRIG

(Care a privit mereu spre ușa din stânga, fără să participe în ultimele replici, fără măcar să le audă): Domnule

Șef… dumneata ești convins că doamna e doamna pe care o caut eu?

ȘEFUL

Mai e vorbă? Înaltă, blondă, rochie albă. Semnalmentele corespunde. Nu?

GRIG

(Cu un zâmbet): Ba da. Corespunde.

ȘEFUL

Și p’ormă… s’o chemăm înăuntru. S’o vedeți și dv. la față. (Face un pas spre ușe).

GRIG

Nu. Lasă.

ȘEFUL

Și mai e ceva. Uitasem. Stați să vedeți. (Se scotocește prin buzunarele vestei și scoate de acolo cele câteva fise

de joc de aseară): Poftim.

GRIG

(Le ia, le privește): Fise dela ruletă.

ȘEFUL

Cu asta voia dumneaei să plătească biletul. Dacă s’a mai pomenit!

GRIG

Adevărat. Nu s’a mai pomenit.

ȘEFUL

Păi nu? Păi nu era locul să-i tragem un proces-verbal de contravenție?

GRIG 

Ba era.

ȘEFUL

Eu de asta zic. S’o chemăm înăuntru și să-i tragem procesul.

GRIG

Acuma-i târziu. Nu ți-am plătit la gară? Și biletul și amenda?

ȘEFUL

(Cu regret): Ba ați plătit.

GRIG

Păi vezi? Aseară trebuia.

ȘEFUL

Da, da nu avea acte. Nu zici că voia să se omoare.

GRIG

(Nu prea îngrijorat): Ce vorbești?

ȘEFUL

Piiiii! Ce-am tras cu ea. Nu și nu că ea se omoară. Dacă nu eram eu…

GRIG

(Luându-l de spate și împingându-l spre ieșire): Iți mulțumesc domnule Șef. Ești un om de ispravă. Dar

acum lasă-mă. Lasă-mă singur.

ȘEFUL

Am onoarea… Vă salut. (Se oprește în prag): Tiii… tare-mi pare rău. De cinșpe ani n’am mai tras un

proces-verbal. O ocazie ca asta nu se mai nimerește. (Iese).