SCENA IX

ȘTEFĂNESCU, POMPILIAN

Moment mai lung de tăcere. Ștefănescu și Pompilian își văd fiecare de treabă la mesele lor. Pompilian, care în decursul scenelor precedente a scris cu oarecare întreruperi de gândire, scrie acum cu mare repeziciune.

POMPILIAN (a ajuns la ultima frază, a încheiat, a pus punct): Uf! (Își strânge hârtiile de manuscris, își ia pălăria, și-o pune-n cap și intră-n boxă.) Șefule, am terminat. (Pune hârtiile pe masă și dă să plece.) Și m-am dus.

STBFANESCU: Pompilian!

POMPILIAN: La revedere.

STBFANESCU: Pompilian!

POMPILIAN: Da!

ȘTEFĂNESCU: N-ai terminat. Îmi trebuie un cursiv de pagina întâia.

POMPILIAN: Da’ ce? E rândul meu?

ȘTEFĂNESCU: Nu știu. Mie să-mi dai un cursiv.

POMPILIAN: Mă iei cam repede, șefule. Nu era rândul meu azi. Să vedem ce zice țintarul. (Se apropie de „țintarul” lipit în perete și caută cu degetul.) Miercuri. Miercuri, miercuri… (a găsit) miercuri, cursiv pagina întâia: Grigoriu. Să-l scrie Grigoriu.

ȘTEFĂNESCU: Grigoriu nu-i aici.

POMPILIAN: Nici eu nu sunt. Am dispărut. (E gata să plece.)

ȘTEFĂNESCU (țipând): Pompilian!

POMPILIAN (s-a oprit locului, pironit de strigăt.)

ȘTEFĂNESCU (ritos): În cincisprezece minute îmi dai un cursiv.

POMPILIAN (înțelegând că nu mai e nimic de făcut): Fir-ar a dracului de meserie! (Își scoate pălăria și dă să iasă din boxă, ca să se întoarcă la masa lui de scris. În prag se oprește.) N-ai un subiect? 

ȘTEFĂNESCU: Nu.

POMPILIAN: N-am subiect.

ȘTEFĂNESCU: Caută.

POMPILIAN (se întoarce la masa de scris): Niță!