SCENA VIII

ȘTEFĂNESCU, POMPILIAN, HUBERT

Intră prin dreapta Hubert, șeful de atelier, având în mână mai multe șpalturi tipografice și un exemplar din „Deșteptarea”, revizia, plin de ștersături și semne cu creion roșu și albastru.

HUBERT (în trecere spre boxă): Salut, dom’ Pompilian.

POMPILIAN (continuând să scrie): Saltare!

HUBERT (intrând în boxă): Salut, dom’ Ștefănescu!

ȘTEFĂNESCU: Ce mi-ai făcut, Hubert?

HUBERT: Cu ce?

ȘTEFĂNESCU: Ai văzut gazeta de azi?

HUBERT: Am văzut-o.

ȘTEFĂNESCU: Și pagina treia?

HUBERT: Și.

ȘTEFĂNESCU: Ce foileton mi-ai pus în pagina treia?

HUBERT (moment de gândire): Să ne uităm.

ȘTEFĂNESCU (deschide gazeta la pagina treia și i-o arată): Poftim!

HUBERT (citește): Alexandru cel Mare în Media, de Alexandru Andronic.

ȘTEFĂNESCU: De unde mi l-ai scos pe Andronic ăsta?

HUBERT: Știu eu? De-aici, se vede, de la dumneavoastră.

ȘTEFĂNESCU (enervat): Mă rog, aseară, la revizie, ce foileton aveai în pagina treia?

HUBERT (moment de gândire): Să ne uităm. 

ȘTEFĂNESCU: Uită-te.

HUBERT (deschide revizia și caută): Cronica literară.

ȘTEFĂNESCU: Și ce s-a făcut cu ea?

HUBERT (amintindu-și): A! Am trecut-o în pagina cincea. Casetă, coloana trei, patru și cinci. 

ȘTEFĂNESCU: De ce?

HUBERT: Fiindcă n-aveam casetă. Caseta din pagina cincea a trebuit s-o scot. Era un articol despre prețul ovăzului. Și mi-a telefonat dom’ director azi-noapte să-l scot. 

ȘTEFĂNESCU: Și?

HUBERT: L-am scos, ce era să fac? Dumneavoastră nu erați aicia, domnu Voicu dormea. L-am scos. Am luat atunci cronica literară din pagina doua și am trecut-o casetă în pagina cincea. Da’ mi-a rămas foiletonu din pagina doua liber. Și-atunci l-am băgat pe Alexandru ăsta în loc.

ȘTEFĂNESCU: De unde l-ai luat?

HUBERT: Din tipografie, de unde să-l iau! Era gata cules și l-am pus.

ȘTEFĂNESCU: Manuscrisul îl ai?

HUBERT: Nu-l am.

ȘTEFĂNESCU: Dar șpaltul? Dă-mi șpaltul.

HUBERT (caută în teancul de șpalturi aduse): N-am nici șpaltul. Trebuie să fie jos în atelier. Vi-l trimit eu cu Niță.

ȘTEFĂNESCU: Ascultă, Hubert. Cu articolul ăsta nu-i lucru curat. Nu e de la noi. Prin mâinile mele n-a trecut.

HUBERT (după un moment de gândire, se lovește cu palma pe frunte): Aoleu! Să știți că așa e. Nu e de la dumneavoastră. E de la „Revista istorică”.

ȘTEFĂNESCU: Ce revistă?

HUBERT: „Revista de istorie antică”. Se tipărește la noi în tipografie. S-or fi încurcat șpalturile.

ȘTEFĂNESCU: Halal tipografie!

HUBERT: Păi de, domnu Ștefănescu. Eu zece în n-am. Prost plătit sunt. Asta e. 

ȘTEFĂNESCU: Treaba voastră. Eu am vrut doar să descurc afacerea cu foiletonul. N-am chef să mă trezesc în fiecare dimineața cu diverse chestii strecurate peste noapte în gazeta. Acum, c-am descurcat-o, poți să te duci.

HUBERT: Îți fi descurcat-o dumneavoastră, dar eu mai rău am încurcat-o. Ăștia de la „Revista istorică”, pentru o greșeală de tipar urlă zece săptămâni. Dar încă pentru una boacănă ca asta… (Își strânge revista și șpalturile și iese din scenă prin ușa din dreapta.)