SCENA XXIII

ACEIAȘI, VOICU

VOICU (intrând prin stânga): Să trăiți, domnule director. (Către Pompilian:) Agopian a venit?

POMPILIAN: Nu.

VOICU: Domnule director, vă rog să mă iertați, dar eu nu mai pot. Zicea Agopian că ne dă azi ceva din chenzină, și…

DIRECTORUL: Lasă asta acum.

VOICU: N-am nici un ban, domnule director.

DIRECTORUL: Nici eu n-am. Dar o să avem. Și tu și eu, și toată gazeta. Cunoști pe unul Andronic? 

VOICU: A fost pe aici.

DIRECTORUL: Când?

VOICU: Azi-dimineață. Zicea că se întoarce. Dar eu am plecat. Poate s-a întors.

DIRECTORUL: Ce voia?

VOICU: Vă căuta pe dumneavoastră.

DIRECTORUL: Pe mine? De ce?

VOICU: N-a vrut să spună. Zicea că e o chestie de extremă importanță.

DIRECTORUL: Avea dreptate. De extremă importanță.

VOICU: M-aș mira. Arăta mai mult a ageamiu. Zicea ca-i profesor.

DIRECTORUL: Și încă ce profesor! Ar putea să ne dea lecții. La toți. Băieți, pe Andronic asta trebuie să-l găsim. Astăzi. Neapărat. De sub pământ. Cu orice preț!