SCENA XXIV

ACEIAȘI, ȘTEFĂNESCU

ȘTEFĂNESCU: M-ai chemat, dom’le director?

DIRECTORUL: Ștefănescule, am găsit.

ȘTEFĂNESCU: Ce?

DIRECTORUL: Lovitura. Marea lovitură!

ȘTEFĂNESCU (sceptic): Zău?

DIRECTORUL (strânge gazeta în mână): O am, o am aici.

ȘTEFĂNESCU: Unde?

DIRECTORLL: Unde te așteptai mai puțin. În gazeta noastră.

ȘTEFĂNESCU: Să văd.

DIRECTORUL: Uite. (Îi dă ziarul în mână și îi arată cu degetul foiletonul.) E mai mult decât o lovitură. E o revoluție! Ștefănescule, eu am plecat. Rămâi aici. Nu te dezlipești de lângă telefon. Fii gata pentru o ediție specială. În orice caz, păstrează-mi o pagină liberă. (Se îndreaptă spre ieșirea din stânga, urmat de cei doi. Din prag, se mai întoarce o dată la Ștefănescu.) Curaj! O să avem știri mari la ultima oră. (Iese.)

ȘTEFĂNESCU (uimit, nu-și poate lua ochii de la foileton): Alexandru cel Mare… la ultima oră!

CORTINA