Scena I

BUCȘAN, SECRETARA

După câteva clipe de tăcere completă, se aude din dreapta o cheie ce se răsucește în broască; ușa se deschide apoi fără zgomot. Bucșan intră. După ce a închis ușa, vine spre birou și aprinde acolo o lampă de masă. Restul încăperii rămâne în penumbră. Pe urmă apasă pe unul din butoanele de pe birou. Se aude depărtat o sonerie de un timbru surd, discret. Trec câteva secunde și apoi, prin ușa din stânga intră secretara. Îmbrăcată sobru, puțin bărbătește, fără exagerare în acest sens, vorbește precis, direct, fără bruschețe însă.

BUCȘAN: I-ai găsit?

SECRETARA: Pe Brănescu încă nu.

BUCȘAN: Foarte rău!

SECRETARA: L-am căutat peste tot. La Cameră, la minister, acasă, la Capșa. Nu e nicăieri.

BUCȘAN: Să fi plecat din oraș?

SECRETARA: Nu cred. Azi-dimineață a vorbit la Senat.

BUCȘAN: Trebuie să-l văd. Neapărat. În noaptea asta.

SECRETARA: Am lăsat peste tot vorbă că, la orice oră ar veni, îl aștepți aici.

BUCȘAN: Bine. (După o scurtă pauză:) Celălalt?

SECRETARA: Agopian?

BUCȘAN: Da.

SECRETARA: E aici. Vă așteaptă.

BUCȘAN: Unde?

SECRETARA: E în biroul meu. Să-l introduc? 

BUCȘAN: Încă nu. Ai informații despre el?

SECRETARA: V-am lăsat o notă scrisă pe birou. (Gest spre un bloc de hârtie de pe masă. Bucșan ia blocul arătat și citește, în timp ce secretara așteaptă în tăcere, atentă.)

BUCȘAN (fără să-și întrerupă lectura): Sunt date exacte?

SECRETARA: Cred că da. Tot ce am putut afla în două-trei ore.

BUCȘAN: Cât e ceasul?

SECRETARA: Unsprezece fără opt.

(Bucșan continuă să citească. Secretara se duce spre fereastra deschisă și trage o perdea de pânză albastră, care închide vederea spre oraș.)

BUCȘAN: De ce închizi?

SECRETARA: E mai bine. La ora asta, fereastra luminată ar putea să pară… (caută o secundă cuvântul)neobișnuit.

BUCȘAN: Ai dreptate. (A terminat de citit și a rămas cu blocul în mână, pe gânduri.)

SECRETARA: Să-l introduc?

BUCȘAN (după un moment): Pe cine?

SECRETARA: Agopian.

BUCȘAN: Da. Sigur.

SECRETARA (se îndreaptă spre ușa din stânga, dar înainte de a ieși, se oprește în prag și întoarce capul spre Bucșan): Sunteți obosit. Nervos.

BUCȘAN: Eu?