SCENA II

BUCȘAN, AGOPIAN

Agopian intră o clipă mai târziu pe ușa prin care a ieșit secretara. Rămâne în prag, destul de intimidat de decor.

BUCȘAN (în picioare, la birou): Dumneata ești Agopian?

AGOPIAN: Kenk. Kenk Agopian.

BUCȘAN (pleacă de la birou și vine spre el, apropiindu-se la un pas depărtare): Domnule, dumneata ai o tipografie.

AGOPIAN: Da, am.

BUCȘAN: Vreau să mi-o vinzi. (Agopian, uluit, tace.) Aștept un răspuns.

AGOPIAN: Să v-o vând? De ce?

BUCȘAN: Ăsta nu e un răspuns. E o întrebare. Vreau să mi-o vinzi… pentru că vreau s-o cumpăr. 

AGOPIAN (prudent): Păi... să vedem.

BUCȘAN (îi arată cu mâna fotoliul din fața biroului): Șezi. (El însuși ia loc la birou.) Tipografia dumitale merge prost.

AGOPIAN: Prost, dar merge.

BUCȘAN: E plină de datorii.

A.GOPIAN: E adevărat. Are datorii. Dar are și clienți. Dacă-mi plătește „Deșteptarea”… „Deșteptarea” e o gazetă care se tipărește la mine.

BUCȘAN: Știu.

AGOPIAN: Dacă-mi plătește restanțele… 

BUCȘAN: Restanțe de patru sute optzeci de mii de lei.

AGOPIAN: Cam mult, e drept. Dacă-mi plătește, răsuflu.

BUCȘAN: Nu va plăti.

AGOPIAN: Credeți?

BUCȘAN: Sunt sigur.

AGOPIAN: Totuși, chiar azi mi-a trimis vorbă directorul că până mâine seară…

BUCȘAN (întrerupând): Nu va plăti.

AGOPIAN (intimidat): Nu?

AGOPIAN: Vedeți, e o tipografie mică, dar bună. Are tot ce-i trebuie. Două mașini plane, trei linotipuri, o rotativă modernă.

BUCȘAN: Cât te costă?

AGOPIAN: Un milion opt..

BUCȘAN (întrerupând): Mai puțin.

AGOPIAN: Știți cât mă costă?

BUCȘAN: Știu.

AGOPIAN: Atunci…

BUCȘAN: Știu. Dar vreau să aflu din gura dumitale.

AGOPIAN: Să spun exact?

BUCȘAN: Da.

AGOPIAN: Exact de tot?

BUCȘAN: Cât se poate. 

AGOPIAN: Un milion două sute patruzeci…

BUCȘAN: Din care, două sute patruzeci…

AGOPIAN: Nu i-am plătit nici până azi.

BUCȘAN: Întocmai! Ei bine, îți ofer pentru tipografia dumitale patru milioane.

AGOPIAN (trăsnit. Toată atitudinea lui prudentă, bănuitoare, de până acum, s-a prăbușit:) Cam ați spus?

BUCȘAN: Patru milioane.

AGOPIAN (după o tăcere, palid): Vorbiți serios? 

BUCȘAN (sever): Agopian! Uiți unde te afli.

AGOPIAN: E adevărat. Uit. Nu-mi vine a crede. Ați spus patru milioane?

BUCȘAN: Da.

AGOPIAN: E… e mult.

BUCȘAN: E enorm.

AGOPIAN: Atunci… atunci de ce…?

BUCȘAN: Fiindcă vreau să cumpăr.