SCENA XI

ACEIAȘI, AGOPIAN

BUCȘAN (către Agopian, care, intrând, nu-l vede decât din spate pe Director, mereu aplecat la birou asupra polițelor): Ce se aude, Agopian?

AGOPIAN: Am executat. Cum ați dorit dumneavoastră. Am oprit lucrul. Am închis atelierele. Uite cheile aici.

BUCȘAN: A fost greu?

AGOPIAN: Nici ușor n-a fost. Când au aflat despre ce e vorba, au coborât toți de sus din redacție în tipografie. Țipau, urlau, ziceau că nu se lasă… Dar eu am dat ordin lucrătorilor să înceteze lucrul, și gata. I-am lăsat pe toți acolo, pe scări. Și acuma se ceartă. Ziceau căi nu-i lasă pe lucrători să plece, că sparg ușile. Cheile vi le las dumneavoastră?

BUCȘAN: Nu, că nu mai sunt proprietar.

AGOPIAN (uimit): Cum ați spus?

BUCȘAN: Am vândut tipografia.

AGOPIAN (plin de îndoială): Acuma?… Noaptea?

BUCȘAN: N-am cumpărat-o tot noaptea?

AGOPIAN (încă nu crede): Și… cui ați vândut-o?

BUCȘAN: Uite, dumnealui. (Îi arată pe Director. Acesta a terminat de semnat polițele și, în timp ce Bucșan i le ia din față, el se întoarce cu fața spre Agopian.)

AGOPIAN (din uluială în uluială): Dumneata aici?

DIRECTORUL: Eu. (Se apropie de el, în timp ce Bucșan, rămas la birou, verifică polițele.) Și zi așa! Îmi omori gazeta, noaptea, pe la spate!...

AGOPIAN: De! Ce era să fac? Preț mare. Om sunt și eu.

BUCȘAN (a terminat de controlat polițele): În regulă. (Le închide în sertar.) Dumnealui e noul proprietar.

AGOPIAN: Vorbiți serios?

BUCȘAN (sever): Agopian!

AGOPIAN: Vă rog să mă iertați, dar nu-mi vine a crede. (Către Director:) Ai cumpărat tipografia?

DIRECTORUL: Da, am cumpărat-o.

AGOPIAN: Cu ce bani, domnule? Datoria n-aveai cu ce s-o plătești, și acum…

DIRECTORUL: Agopian! Nu te amesteca în treburi care nu te privesc.

AGOPIAN: Așa e. Nu mă privesc. Dar nu mai înțeleg nimic. Și acuma, cu cheile ce fac? 

DIRECTORUL: Te duci înapoi la tipografie, o deschizi și dai drumul gazetei.

AGOPIAN (către Bucșan): Dumneavoastră ce ziceți?

BUCȘAN: Eu? Nimic. Dumnealui e proprietar. 

AGOPIAN: Să mă bată Dumnezeu dacă pricep ceva. M-ați zăpăcit de tot.

DIRECTORUL: Hai cu mine. Mergem împreună.

BUCȘAN: Nu, directore. Dumneata mai rămâi. Mai avem de vorbit

DIRECTORUL: Atunci, ia-o-nainte, Agopian. Repede. Să nu iasă vreo încurcătură. Viu și eu mai târziu. 

AGOPIAN: Ar fi bine să dau un telefon, să nu plece lucrătorii.

SECRETARA: De dincolo, de la secretariat. 

AGOPIAN: Eu… eu vă salut. Teribilă noapte domnule!

(Iese prin stânga, împreună cu Secretara.)