1. Refacerea tarii.

Mutilarea teritoriala a României a avut urmări dezastruoase şi asupra economiei naţionale. Toate ramurile de producţie au fost zdruncinate. Agricultura lâncezea, bugetul Statului se dezechilibrase, iar sutele de mii de refugiaţi din Basarabia, Bucovina şi Ardealul de Nord apăsau greu în viaţa naţiunii. Comerţul şi industria erau în criza, grav afectate atât de pierderea bogatului hinterland reprezentat de provinciile pierdute, cât şi din cauza neliniştii provocate de schimbarea de regim, a cărui orientare economica nu se cunoştea. Evreii intraseră în panica şi căutau sa se desfacă cât mai repede de întreprinderile lor pentru a putea părăsi tara, în timp ce Germanii, atât cei din Reich cât şi localnicii, vroiau sa profite de noua conjunctura politica pentru a acapara cât mai multe bunuri evreieşti.

Dar, desi titularii departamentelor economice erau străini de mişcare si, în consecinţă, nu aveam răspunderea directa a acestui sector de guvernare, totuşi Generalul Antonescu, din prima zi a colaborării noastre, a făcut apel la mişcare ca să-l ajutam în opera de refacere materiala a tarii. Nu am fost noi care ne-am îmbulzit sa punem mâna pe poziţii economice în domeniul public şi privat, ci Conducătorul Statului ne-a solicitat sprijinul ca sa rezolve problemele materiale ale naţiunii. Pentru mişcare ar fi fost mult mai convenabil ca sa rămânem un timp oarecare departe de aceste sarcini strivitoare, pentru a-şi putea concentra toate forţele disponibile în politica interna şi externa. Generalul ne-a angajat în economie nu din ataşament pentru idealurile Legiunii, ci pentru ca se găsea el însuşi la strâmtoare în acel moment. Un om singur, fara colaboratori loiali, nu putea face fata enormelor dificultăţi de reorganizare a economiei naţionale. În acea perioada de tranziţie de la o tara în ruina la o tara viabila nu se cerea numai competenta specialistului în materie, ci şi spiritul de sacrificiu din partea tuturor cetăţenilor. Exclusiv din dragoste de tara ne-am angajat alături de General în acţiunea de salvare a patrimoniului fizic al naţiunii.

Apariţia legionarilor în diversele ramuri ale economiei naţionale n-a fost aşadar un privilegiu, o recompensa ce se cuvenea învingătorilor, ci un efort tragic pe care l-am plătit cu împrăştierea forţelor noastre şi apoi cu valul de calomnii ce s-a abătut asupra mişcării după 23 Ianuarie 1941, când am fost trădaţi de Antonescu şi azvârliţi din nou în ilegalitate.

Totuşi s-a îndeplinit şi al doilea miracol, miracolul economic, după cel politic. Gratie energiei legionare, forţele productive ale naţiunii şi-au reluat ritmul creator şi când am fost alungaţi de la putere, am lăsat în urma o tara prospera, care a fost apoi în stare sa suporte şi lunga campanie din răsărit.