14. Cad şi ultimele împotriviri.

Ziua de 13 Septembrie 1940 n-a fost numai un martor glorios al renaşterii unei mişcări din propria ei cenuşa, ci a adus cu sine şi dezlegarea necunoscutei în care oscilau până atunci tratativele cu Antonescu. În aceasta zi binecuvântata, ca şi cum ar fi răsturnat trompeta în fata zidurilor Ierihonului, s-au topit şi ultimele rezistente ale Generalului la instituirea Statului naţional-legionar şi la formarea noului guvern.

Nu stiu cum vor judeca alţii, dar e plin de mister faptul ca la o săptămână după 6 Septembrie, când s-a prăbuşit Regele Carol II, într-o alta Vineri, 13 Septembrie, ziua de naştere a Căpitanului, în care Biserica îl proslăveşte pe cel dintâi creştin convertit dintre neamuri, Sf. Corneliu Sutaşul, am câştigat şi o mare victorie politica contra tuturor acelora, români şi străini, care ar fi vrut sa ne tina şi acum la poarta cetăţii, împiedicându-ne sa facem dreptate poporului.

În după amiaza aceleiaşi zile, sunt chemat de Generalul Antonescu, care, pe un ton îngrijorat şi aproape mânios, îmi spune:

— Domnule Sima, trebuie sa facem guvernul. Nu mai putem aştepta. Ce va zice lumea? Sunt de o săptămână la cârma Statului şi nu avem încă guvern. Duminica vine şi Regina-Mamă Elena. Cum ne vom prezenta sa o primim?

— Domnule General, i-am răspuns contrariat de ieşirea lui, nu înţeleg de ce sunteţi supărat. Răspunsul e la D-voastra. Condiţiile noastre pentru colaborare le cunoaşteţi şi în mare parte le-aţi aprobat. Mai rămâne sa va pronunţaţi asupra formei de Stat. Noi cerem sa se proclame Statul Român, Stat Legionar.

— Accept aceasta schimbare, dar ne-am expune la critici daca l-am numi direct Stat Legionar. Propun sa folosim expresia „Stat Naţional-Legionar”.

— Perfect, Domnule General. În definitiv, cele doua atribute se completează, caci Legiunea s-a ridicat din national, iar Căpitanul a numit mişcarea legionara o mişcare naţională. În modul acesta evitam sa se spună ca am fi rupt continuitatea Statului Român.

Era de fata şi Mihai Antonescu. Adresându-se amândurora, ne spune:

— Treceţi într-o alta odaie şi redactaţi textul constituţional, în termeni clari şi concişi. Sa fie cât mai scurt. Apoi veniţi din nou la mine ca să-l examinam împreuna.

Scena s-a petrecut la Palatul Cantacuzino. Am trecut într-o alta încăpere şi ne-am apucat de treaba. Mihai Antonescu scria, iar eu dictam sau completam ideile lui. Operaţia de redactare a noului act constituţional n-a durat mai mult de un sfert de ceas.

Articolul 1. „Statul Român devine Stat Naţional-Legionar”, n-a ridicat nici o problema.

Articolul 2. „Mişcarea Legionara este singura mişcare recunoscuta în noul Stat, având ca tel ridicarea morala şi materiala a poporului român şi dezvoltarea puterilor creatoare”, a fost conceput aproape în întregime de Mihai Antonescu, eu adăugând numai sfârşitul şi dezvoltarea puterilor lui creatoare”.

Articolul 3. „Domnul General Ion Antonescu este Conducătorul Statului Naţional-Legionar şi Seful Regimului Legionar”. Mihai Antonescu se mulţumi să-l proclame pe General Conducătorul Statului Naţional-Legionar. Eu am completat „si Seful Regimului Legionar”, pentru a-l lega pe General mai strâns de mişcare. În calitate de „Sef al Regimului Legionar”, Generalul Antonescu îşi asuma răspunderea fata de mişcare de a înfăptui noul Stat în spiritul Legiunii şi cu personalul politic recrutat precumpănitor din sânul ei.

Articolul 4. „Domnul Horia Sima este Comandantul Mişcării Legionare”, a fost opera exclusiva a lui Mihai Antonescu, fara nici o intervenţie din partea mea. Eu credeam ca articolul 3 încheie actul constituţional, când Mihai Antonescu pune pe hârtie şi articolul 4, în forma de mai sus. Bineînţeles ca mi-a convenit sa figureze ca Sef al Legiunii în Noua Constituţie, deoarece îmi întărea poziţia mea în Stat si, în acelaşi timp, limita puterile depline ale Generalului Antonescu. Fusesem ridicat, fara sa cer, la rangul de factor constituţional, alături de Rege şi General.

Ne-am dus apoi amândoi cu ciorna Noii Constituţii la General, care a aprobat-o cu vădită satisfacţie. Fata i se luminase. N-a schimbat nici o virgula. A adăugat în schimb un nou articol, Articolul 5. „Cu începere de la data acestui Înalt Decret, orice lupta între fraţi încetează”, pentru a indica, spunea el, climatul de armonie şi frăţietate care va domina de acum înainte în toate straturile poporului nostru.

— Draga Ica şi Domnule Sima, e bun. Acuma trebuie bătut la maşină şi ma duc imediat la Majestatea Sa Regele să-l semneze. Mâine va apărea în Monitorul Oficial.

— Domnule General, adaug eu cu oarecare îndoiala, credeţi ca Maiestatea Sa Regele va semna actul? Nu va ridica anumite obiecţii?

— N-ai nici o grija, Domnule Sima, îmi spune Generalul pe un ton ironic şi zâmbind. Va semna.

Mi-a comunicat apoi ca mâine, 14 Septembrie, sa convoc toţi miniştrii legionari la Palatul Cantacuzino, pentru a depune jurământul.

Seara a fost recepţie la Von Ritgen. Am fost invitat şi eu. Nu-l văzusem din seara de 31 August, când ne-a recomandat sa nu întreprindem nimic contra Regelui Carol, deoarece Germania are nevoie de linişte în sud-estul european. Lume multa. Funcţionari ai Axei şi oameni politici, chiar militari în uniforma. „Tout Bucarest”, cum s-ar zice. Dintre legionari nu mai era decât Greceanu.

Von Ritgen m-a iscodit sa afle cum stau tratativele. Nu ştia nimic de aranjamentele de după amiaza. Aveam lista guvernului în buzunar, dar m-am ferit sa fac vreo indiscreţie. În definitiv era o chestiune care nu putea fi divulgata, caci aparţinea Conducătorului Statului şi apoi ministrul Germaniei, Fabricius, nu ne era prieten.

I-am răspuns ca tratativele continua şi par sa fie pe drumul cel bun.

La recepţie a venit şi George Brătianu. S-a apropiat de mine şi m-a întrebat neliniştit:

— Domnule Sima, în ce stadiu se afla tratativele D-voastra cu Generalul?

As vrea sa stiu şi eu ca sa ma pot orienta.

— Domnule George Brătianu, n-am ajuns la un rezultat definitiv. Sunt încă greutăţi. Poate poimâine…

Mi-am dat seama ca cei doi Antonescu l-au ţinut în ignoranta, abandonând planul de a-l avea în guvern.

Înaltul Decret, prin care Statul Român devine Statul Naţional-Legionar, a fost semnat şi a intrat în vigoare în 14 Septembrie 1940, data la care a apărut în Monitorul Oficial. Schimbarea constituţională a fost anunţată şi printr-un comunicat al Preşedinţiei Consiliului, din 16 Septembrie, cu următorul conţinut:

Comunicat

16 Septembrie 1940

Preşedinţia Consiliului de Miniştri comunica:

I. Domnul General Antonescu, Conducătorul Statului Român şi Preşedintele Consiliului de Miniştri, a adresat Tarii şi Mişcării Legionare o chemare la unire şi acţiune pentru întărirea Statului.

II. Mişcarea Legionara a răspuns la acest apel prin următoarea declaraţie: „Mişcarea Legionara raspunde cu toată însufleţirea şi toată bucuria la chemarea Generalului Antonescu, fiind gata să-l urmeze în orice împrejurare şi sa se identifice cu fiinţa noului Stat”.

III. Următor acestui legământ, şi ţinând seama de nevoia schimbării aşezămintelor româneşti, şi a însuşi temeliilor Statului, pentru a asigura viitorul Neamului nostru, unitatea în libertatea şi autoritatea cu consimţământul tuturor, s-a dat următorul Înalt Decret: „Mihai I, Prin gratia lui Dumnezeu şi voinţa naţională, Rege al României, la toţi de fata şi viitori sănătate.

Am decretat şi decretam:

1. Statul Român devine Stat Naţional-Legionar.

2. Mişcarea Legionara este singura mişcare recunoscuta în noul Stat, având ce tel ridicarea morala şi materiala a poporului român şi dezvoltarea puterilor lui creatoare.

3. Domnul General Ion Antonescu este Conducătorul Statului Naţional-Legionar şi Seful Regimului Legionar.

4. Domnul Horia Sima este Comandantul Mişcării Legionare.

5. Cu începere de la data acestui Înalt Decret, orice lupta între fraţi încetează.

Dat în Bucureşti, la 14 Septembrie 1940”.

Mihai I.

Conducătorul Statului Român si.

Preşedintele Consiliului de Miniştri.

General Ion Antonescu