16. Întoarcerea din exil a Reginei – Mama Elena.

Duminica 15 Septembrie, a fost o zi memorabila din aceasta perioada de schimbări profunde din istoria neamului nostru. Regina-Mamă Elena a revenit în patrie de la Florenţa, unde trăia surghiunita de fostul ei soţ, Regele Carol al II-lea, pentru a nu-i tulbura intimitatea cu Elena Lupescu.

Generalul Antonescu, în telegrama ce i-a trimis-o, prin care o invita sa se întoarcă în tara, publicata în ziare, a avut indelicateţea sa o jignească din primul moment al relaţiilor lor. Regina era rechemata în tara „pentru a completa educaţia fiului sau”. După umilinţele ce le-a îndurat din partea Regelui Carol, Antonescu n-a scăpat nici un prilej ca să-i puna în vedere ca statului ei nu va fi acela al unei Regine influente, ci va juca mai mult rolul unei guvernante pentru a îndruma educaţia fiului sau. În aceeaşi telegrama, îi amintea şi Regelui Mihai poziţia lui subordonata fata de Conducătorul Statului. Mihai este nepregătit pentru afacerile Statului şi are nevoie de o lunga ucenicie sub supravegherea mamei lui şi a Generalului. Telegrama a stârnit comentarii defavorabile la adresa lui Antonescu în marele public şi mai ales în cercurile legionare ale Capitalei, care cunoşteau atitudinea binevoitoare a Reginei Elena fata de mişcare. Din străinătate a trimis ajutoare şi cuvinte de încurajare, lăudând munca creatoare a legionarilor în tabere.

Pentru a arata ca noi avem o alta consideraţie pentru Regina – Mama Elena, văzând în ea un simbol al suferinţelor neamului întreg, ostracizata nu numai pentru scandaloasa viaţa a fostului rege, dar şi pentru ataşamentul ei profund pentru tara ei adoptiva, am dat o circulara, prin care mobilizam legionarii din Capitala sa participe la primirea ei:

LEGIONARI, „Mâine, 15 Septembrie 1940, Majestatea Sa Regina – Mama Elena, după un lung exil, se întoarce în capitala, în aclamaţiile de bucurie ale întregului popor.

O veţi întâmpina cu toată dragostea şi veţi lua parte la solemnităţile de mâine ale primirii.

La ora 10 dimineaţa, legionarii vor fi înconjuraţi, sub aceeaşi comanda şi aceeaşi ordine, între Biserica Alba şi Piaţa Victoriei.

Nu vor fi încadraţi decât legionarii în cămăşi verzi. Ceilalţi pot asista, dar nu vor intra în rânduri.

Cer tuturor o noua dovada de ţinută, corectitudine şi disciplina”.

Horia Sima.

Bucureşti, 14 Septembrie 1940.

La sosirea trenului în Gara Mogoşoaia, pe peron se aflau, în afara de Rege, Generalul Antonescu şi Doamna Mareşal Prezan, care a oferit flori Reginei.

În aceeaşi dimineaţă, a avut loc la Patriarhie un Te-Deum, la care au asistat Majestăţile Lor şi întreg guvernul, în frunte cu Generalul Antonescu. Miniştrii legionari s-au prezentat în cămăşi verzi. A servit Patriarhul Nicodem, înconjurat de un sobor de preoţi. Acelaşi Patriarh care ma denunţase cu doua luni înaintea Regelui Carol ca o mare primejdie pentru el. A fost un moment de neuitat. Mitropolia, în care nu intrase până atunci pentru a participa la atare ceremonii decât tristele figuri ale politicianismului român, acum îi primea în sânul ei pe adevăraţii fii ai poporului. Regele, în uniforma militara, era înalt şi chipeş. Regina, înalta şi ea, era de o rara distincţie, care atrăgea atenţia tuturor.

În continuare, la Palatul Regal a avut loc o alta solemnitate, în prezenta întregului guvern şi a corpului diplomatic. Antonescu vroia sa inaugureze noul regim cu un act impunător, care sa demonstreze solidaritatea conducerii lui, bazata atât pe consimţământul Coroanei cât şi pe adeziunea poporului. În sala mare a Tronului, au fost aşezaţi, fata în fata, pe o singura linie, guvernul şi corpul diplomatic. Mai întâi au trecut Regele şi Regina, însoţiţi de Generalul Antonescu, pe la membrii guvernului pentru a se face prezentările. Apoi Suveranii i-au salutat pe membrii corpului diplomatic. După împlinirea protocolului, grupurile s-au amestecat şi miniştrii au conversat cu diplomaţii.

Festivitatea de la Palat s-a încheiat cu ieşirea în balcon a Regelui şi Reginei, pentru a primi omagiul poporului. O mare mulţime de oameni se adunase în Piaţa Palatului, aclamând pe Majestăţile Lor. Strigatele de „Trăiască Regele”, „Trăiască Regina” umpleau văzduhul, rostogolindu-se ca valurile unei mari. Prin aceasta explozie de bucurie, poporul vroia sa arate ca alungarea Regelui Carol de pe Tron n-a alterat sentimentele lui de dragoste şi devotament pentru Dinastie.

Regele şi Regina au răspuns entuziasmului mulţimii extrem de emoţionaţi şi fericiţi. La scurt interval, am apărut şi eu şi Generalul alături de Majestăţile Lor, caci ne vroia poporul. Aclamaţiile s-au înteţit şi mai mult până la apoteoza.

Regele, Generalul şi cu mine, reprezentau noua ordine constituţională şi poporul saluta în noi, garanţii unui viitor mai bun după atâtea calamitaţi care s-au abătut asupra tarii.