16. Reînvierea cărţii legionare.

E o norma constanta prigonitorilor Mişcării ca odată cu uciderea căpeteniilor ei, sa urmărească şi sa distrugă şi gândul lor transmis prin cărţile ce le-au scris. Fie ca aceşti opresori au fost Carol sau Antonescu sau naţia străină a comuniştilor, procesul a rămas acelaşi. Se asasinează legionarul, dar se cauta şi asasinarea spiritului lui, temându-se ca din aluatul lui sa nu răsară alti legionari. De aceea, prima grija a supravieţuitorilor din aceste prigoane a fost sa salveze de la dispariţie gândurile acestor oameni care s-au sacrificat pentru idealul de mărire naţională. Trupurile lor se transformaseră în ţărână, dar rămâne cartea, ca mărturie suprema a vieţii lor eroice. Cu toată furia distructiva a tiranilor, n-au putut fi găsite şi arse toate exemplarele din cărţile lor, publicate în perioada anterioara. În anumite locuri neştiute, s-a mai păstrat ceva în suflete pioase. Acest patrimoniu cultural ascuns a constituit baza de plecare pentru a reface biblioteca Legiunii şi a o împrăştia iarăşi în lume. Odată cu biruinţa de la 6 Septembrie şi sfărâmarea cătuşelor care ţineau neamul ferecat, a reînviat şi gândul ctitorilor Mişcării de sub lespedea grea a tiraniei carliste. În acelaşi ritm vertiginos în care s-a desfăşurat toate activităţile noastre şi în perioada guvernării, „a izbucnit năvalnic spre lumina” şi cartea legionara. În câteva săptămâni, putinele exemplare salvate de la distrugere au luat calea tipăriturii şi slova legionara a pătruns cu iuţeala unui fulger în toate colturile tarii. Vasile Posteuca, conducătorul „Serviciului de Propaganda scrisa” al Mişcării, s-a pus pe treaba cu o energie titanica pentru a reedita tezaurul doctrinar şi istoric al Mişcării. Munca lui a fost considerabil înlesnita de faptul ca dispuneam atunci de imprimeria moderna a Cuvântului şi alte tiparniţe în Capitala şi în provincie. Nu trebuia sa ne mai ascundem de nimeni şi nici probleme materiale nu aveam, caci cartea legionara se vindea atunci în zeci de mii de exemplare. Pasiunea de a reedita cartea legionara avea şi o alta explicaţie. Marea majoritate a autorilor acestor cărţi nu mai erau în viaţă. Căzuse victima terorii carliste. Ei nu mai erau fiziceşte între noi. Trupeşte nu mai existau, dar făceam efortul ca prin opera lor, să-i menţinem vii în mijlocul nostru. Publicam scrierile lor nu numai dintr-un act de pietate, ca o aducere aminte a jertfei lor, ci pentru ca simţeam nevoia să-i încorporam luptei, noastre, sa le simţim îndrumarea lor binefăcătoare în crearea Statului Naţional-Legionar, sa triumfe concepţia lor în tiparele noi ale vremii. Zbuciumul şi căldura lor spirituala sa ne ocrotească şi sa ne călăuzească şi pe noi care purtam poverile grele ale refacerii tarii. Cum era şi firesc, Posteuca a acordat prioritate în activitatea publicistica a serviciului sau reeditării scrierilor ramase de la Capitan: Pentru Legionari, Cărticica Sefului de Cuib şi Circulari şi Manifeste. Însemnările de la Jilava nu fuseseră încă descoperite. În acelaşi lot de urgenta au apărut cărţile legionarilor căzuţi în Spania, Cranii de Lemn a lui Ion Mota şi Crez de generaţie a lui Vasile Marin. Testamentul lui Mota şi-a reluat zborul spre toate cuiburile şi casele legionare.

Din Crez de generaţie s-a extras articolul „Cuvinte către Studenţi” şi s-a publicat într-o broşură aparte, pentru a servi la orientarea noilor generaţii de studenţi.

Au urmat apoi clasicii doctrinei legionare, care au interpretat mai precis concepţia Căpitanului: Ion Bănea, cu cărţile lui Căpitanul şi Rânduri către generaţia mea, Alexandru Cantacuzino, cu puternicele lui studii, scrise cu vigoare şi luciditate, Românul de Mâine, Ce suntem noi, Mişcarea Legionara şi lumea comunista, la care s-a adăugat broşură cu relatarea expediţiei legionare în Spania, Pentru Hristos; Victor Gârcineanu, cu micul lui eseu, dar profund ca inspiraţie legionara, Din Lumea Legionara.

Au fost reproduse apoi povestirile căpeteniilor legionare care au participat la expediţia din Spania: Însemnări de pe front a lui Neculai Totu, Crucificaţii lui Bănica Dobre şi Cea mai mare jertfa legionara a Preotului Borşa.

N-au fost uitate nici cunoscutele lucrări de tălmăcire ştiinţifică a doctrinei legionare, Mişcarea Legionara şi Ţărănimea, Mişcarea Legionara şi Muncitorimea, de Traian Herseni; Suflet şi Gând Legionar de Ion Veverca şi seria de probleme tratate de Ernest Bernea în Cartea Căpitanilor, Stil Legionar şi Tineretul şi Politica.

A văzut lumina zilei şi studiul de politica externa al lui Mihail Polihroniade Tineretul şi Politica Externa.

Au reapărut şi doua studii mai putin cunoscute: Revoluţia Fascista a lui Doru Belimace şi Problema Aromânilor scrisa de Iancu Caranica.

Nu puteau lipsi din acest avânt editorial Cartea de Cântece şi colecţia de articole a Profesorului Nae Ionescu, Roza Vânturilor.

În cursul prigoanei precedente documentul de politica externa al lui Vasile Christescu, Situaţia României după acordurile de la München. Tot o carte apărută clandestin în prigoana este şi Adevărul în Procesul Căpitanului, care a fost oferita publicului într-o noua ediţie.

Din timpul guvernării noastre prea puţine lucrări s-au publicat, întâi pentru ca efortul organizaţiei s-a concentrat în direcţia salvării vechiului stoc de cărţi şi apoi toate condeiele legionare au fost acaparate de ziaristica şi problemele Statului. Evenimentul literar principal al acestei perioade este apariţia a doua magistrale lucrări ale Profesorului Traian Brăileanu, Sociologia şi Arta Guvernării şi Teoria Comunităţii Omeneşti. Merita sa fie semnalate şi cele doua eseuri politice ale lui Horia Cosmovici, România Legionara şi Axa şi Statul şi Elita Legionara.

Marea majoritate a acestor cărţi au fost tipărite sub auspiciile „Serviciile de Propaganda Scrisa” al mişcării, dar, în anumite cazuri, au fost alte edituri, străine de mişcare, care s-au însărcinat cu publicarea lor. Astfel Crez de generaţie şi Sociologia şi Arta Guvernării au apărut la „Cartea Româneasca”, iar Teoria Comunităţii Omeneşti, la „Georgescu-Delafras”.