18. Gărzile legionare motorizate.

Sub impulsul lui Radu Mironovici, ajuns mai târziu Prefect al Politiei Capitalei, s-a creat o şcoală de motomecanizare, al carei scop era să-i înveţe pe tineri sa conducă motociclete, maşini şi tractoare.

Instructorii acestei scoli erau legionari cu experienta în materie: tehnicieni, ingineri, mecanici. Grupul de comanda era format din comandanţii legionari şi ajutori de comandanţi Bartolomeu Livezeanu, Matei Coriolan, Filon Lauric, Laurian Tâlnaru, Bucur Coriolan şi Stapânoiu, sub conducerea suprema a lui Radu Mironovici. La început şcoala de pregătire a viitorilor conducători de maşini nu dispunea decât de câteva motociclete şi prima demonstraţie a priceperii lor a fost cu prilejul marilor manifestaţii legionare de la Iaşi din 8 Noiembrie. 30 de motociclişti au deschis cortegiul oficial şi au defilat prin fata înalţilor oaspeţi. La întoarcerea Generalului Antonescu din Germania, automobilul Sefului Statului era precedat de un stol de motociclişti legionari, în fruntea cărora se afla Radu Mironovici. Când automobilul a ajuns în curtea preşedinţiei, Generalul s-a dat jos şi a strâns mâna motocicliştilor care l-au însoţit.

Radu Mironovici şi comandanţii legionari din jurul lui, care au pus bazele acestei scoli, au pornit de la ideea ca tara nu dispune de suficiente cadre de conducători de vehicule motorizate. Aceasta lipsa putea fi remediata repede numai prin cursuri accelerate de pregătire a tineretului. Cursurile durau de la 10-15 zile şi după predarea lor, elevii dădeau un examen în fata comisiilor de Stat şi li se eliberau carnetele de conducere, după tipul de maşini pentru care se pregătiseră.

Şcoala de motomecanizare s-a diversificat mai târziu, pentru a preda cunoştinţe şi pentru conducerea de automobile, camioane şi tractoare. Parcul ei de vehicule s-a îmbogăţit şi el, dispunând de motociclete cu ataş, de maşini de turism, autocamioane şi tractoare agricole. Pentru a fi în nota timpului, unitatea aceasta legionara, care împărţea gratuit cunoştinţe tehnice tineretului, s-a numit „Gărzile legionare motorizate”.

Gărzile legionare motorizate aveau trei centre unde se pregăteau viitorii mecanici şi şoferi: la Facultatea de Agronomie, la garajul C. F. R. din Strada Zoe Râmniceanu şi pe un teren din jurul Arcului de Triumf. Cel mai important centru a fost la Facultatea de Agronomie, unde studenţii acestei scoli nu numai ca au urmat în mare număr cursurile, dar au colaborat ei înşişi ca instructori la răspândirea cunoştinţelor între ceilalţi elevi.

Ca urmare a convenţiei cu Germania, care s-a angajat sa livreze în primăvara 1000 de tractoare pentru nevoile agriculturii româneşti, Gărzile motorizate au luat iniţiativă de a crea o şcoală aparte, unde sa se predea cursuri exclusiv pentru conducerea tractoarelor. Şcoala s-a deschis la ferma Academiei de Agricultura de la Băneasa, cu ajutorul parcului de tractoare existent aici.

În urma înţelegerii cu ministerele respective şi cu aprobarea Conducătorului, s-au realizat comenzi importante de motociclete, maşini şi camioane în străinătate, şi mai ales în Germania.

Ziaristul Gheorghe Ganea, de la Buna Vestire, semnează un reportaj în 12 Decembrie 1940, în care explica însemnătatea acestei scoli legionare, capabile, în scurta vreme, sa înzestreze naţiunea cu mii de tehnicieni şi conducători de maşini: „Mişcarea legionara este astăzi în măsură sa înzestreze tara cu toate cele necesare spre a da un impuls puternic vieţii noastre economice şi apărării teritoriale.

Tineretul trebuie pregătit în spiritul vremii, maşina trebuie să-i fie principalul auxiliar, sa luam exemple de la tarile ce-au realizat adevărate minuni prin tehnica şi înţeleaptă întrebuinţare a maşinilor.

În măsura în care va reuşi formarea acestui corp de elita al conducătorilor de maşini, acţiunea de motorizare va fi extinsa în întreaga tara.

Din acest corp de elita vor fi recrutaţi viitorii tehnicieni şi instructori ce vor fi trimişi la tara, unde vor forma centre în genul celor care funcţionează actualmente în Capitala.

Organizaţiile legionare regionale vor imita exemplul organizaţiei din Capitala, procurându-şi maşinile de care au nevoie, pentru o buna reuşită a acţiunii”.

Şcoala de tractoare de la Băneasa şi Gărzile motorizate legionare au devenit piese de acuzaţie contra mişcării după 23 Ianuarie 1941. În procesul politic ce ni s-a făcut de Antonescu, aceste doua instituţii legionare de mare interes national figurau ca „dovezi” în pregătirea „rebeliunii”.