4. Bătălia fierului vechi. Comandamentul materiilor prime.

Urmând de-aproape concepţia şi planul de lucru al Căpitanului, din circulara lui din 15 Septembrie 1937, am reluat „Bătălia fierului vechi” trei ani mai târziu. Se ştia ce succes imens a avut campania deschisa de Corneliu Codreanu pentru strângerea fierului vechi. După un prim raport ce i s-a adresat în 15 Decembrie 1937, deci, abia la trei luni de la lansarea apelului sau, toate organizaţiile judeţene dispuneau de cantităţi enorme de fier şi alte metale, care nu aşteptau decât sa fie încărcate în vagoane şi trimise la destinaţie. Dar a venit viforul prigoanei carliste şi aceste uriaşe grămezi de fier, adunate de mâini harnice de legionari, au fost confiscate de autorităţi.

La o luna de la proclamarea Statului Naţional-Legionar, am redeschis bătălia fierului vechi printr-o circulara data în 14 Octombrie 1940. De asta data am extins aria de colectare la toate deşeurile şi resturile de materii prime care puteau lua din nou drumul fabricii, revenind sub forma de bunuri în consumul general. Am creat un „Comandament al Materiilor Prime”, care trebuia sa strângă, prin mijlocirea organizaţiilor judeţene, în afara de fier şi metale neferoase, o serie de produse naturale sau rămăşiţe de articole casnice, azvârlite după întrebuinţare:

— ghinda şi jir

— turte oleaginoase

— cârpe de lâna sau de bumbac

— par de porc

— foite de staniol

— resturi de hârtie.

Am încredinţat conducerea Comandamentului Materiilor Prime Comandantului Legionar Constantin Jorjoaia.

M-am orientat în aceasta noua perspectiva de angajare a bătăliei fierului vechi după situaţia dificila a României în ansamblul economiei europene. Din cauza războiului, eram tăiaţi de o mulţime de surse de aprovizionare din străinătate şi eram avizaţi din ce în ce mai mult la resursele proprii ale tarii. Orice materie prima care putea fi în timpuri normale ignorata şi abandonata, reprezenta acum o valoare nepreţuită şi trebuia recuperata şi reintrodusa în circuitul national al economiei.

Ca şi în timpul Căpitanului, bătălia fierului vechi şi a altor materii prime a dat în scurta vreme rezultate spectaculare. La începutul lunii Ianuarie 1941, din toate regiunile tarii se anunţau zeci de vagoane de fier şi alte metale, de hârtie şi resturi de lâna şi bumbac. În afara de ajutorul ce-l dădeam industriei naţionale, aprovizionând-o cu materii prime, convertibile în articole de consum, mişcarea putea dispune în curând de capitaluri însemnate şi de o sursa de câştig care se reînnoia permanent. Aceste capitaluri puteau fi apoi investite în întreprinderi ale mişcării, contribuind la emanciparea economica a poporului nostru.