3. „Cuvântul” ziar al Mişcării Legionare.

În prima jumătate a lunii Octombrie, primesc vizita Doamnei Nae Ionescu, o femeie mai mica de statura, dar energica şi vioaie. Nu venise sa se plângă sau sa ceara ceva, ci ca sa facă un dar nepreţuit Legiunii: sa treacă proprietatea ziarului Cuvântul.

În cuvinte simple, dar clare şi hotărâte, mi-a spus ca soţul ei, Profesorul Nae Ionescu, s-a alipit în ultimii ani de Legiune din toată convingerea şi a murit în credinţa legionara, încât ea, ca proprietara legitima a Cuvântului, nu poate face altceva decât să-i urmeze gândurile ce le-a avut până în ultima clipa. Ea crede ca ziarul nu poate avea o alta menire mai frumoasa şi mai înalta decât sa servească Mişcării, pentru care Profesorul a trăit şi s-a jertfit. A venit să-mi ofere mie, ca Sef al Legiunii, proprietatea ziarului Cuvântul, fara nici o obligaţie pecuniara sau de alta natura.

Nu ma aşteptam la aceasta propunere. Nu ma credeam vrednic sa iau succesiunea ziarului, gândindu-mă la uriaşa distanta care ma separa de acela care nu mai este. O, daca ar fi trăit, cât ne-ar fi ajutat Profesorul, prin relaţiile lui la Berlin şi la Roma şi prin prestigiul de care se bucura în toată tara! Era venerat de toată intelectualitatea tânără a României şi prin martiriul sau din lagăr se ridicase pe culmile trăirii legionare.

După aceasta întâlnire, am făcut actele la Tribunal, devenind proprietarul ziarului Cuvântul.

Darul Doamnei Nae Ionescu a coincis cu darul inginerului Nicolae Malaxa, care tot pe atunci mi-a predat pachetul de acţiuni al Imprimeriilor Adevărul şi Dimineaţa din Strada Sărindar, achiziţionate de el de la grupul care le deţinea până atunci. Cele doua fapte s-au petrecut concomitent, fara a avea nici o legătură între ele. Fiecare a acţionat din imboldul sau propriu, fara a se fi produs vreo intervenţie sau sugestie din partea noastră.

Cu aceste doua ofrande pe Altarul Legiunii, s-au creat condiţiile pentru apariţia Cuvântului. Nu numai ca eram stăpânii ziarului, dar dispuneam şi de o imprimerie de mare capacitate, unde putea fi tipărit în condiţii optime.

În plina era legionara, aveam nevoie şi de un organ de publicitate, care sa exprime şi sa comenteze momentul istoric pe care-l făuream. Cuvântul poseda toate titlurile necesare ca sa devina „Ziar al Mişcării Legionare”.

Fondat în 1924 de Titus Enacovici, umpluse un gol în ziaristica româneasca de după război, înviorând conştiinţa naţională, care începuse sa se clatine sub acţiunea forţelor subversive. Cei mai temuţi polemişti ai timpului şi cei mai aleşi oameni de cultura au colaborat în paginile acestui ziar, ridicându-l la un prestigiu intelectual neegalat. De la 1933, linia ziarului s-a împletit cu destinul Legiunii, culminând cu moartea de martir a directorului şi animatorului sau, Nae Ionescu.

Cântărind toate aceste merite şi străluciri care se reflectau din trecutul acestui ziar, am acceptat propunerea colaboratorilor mei din domeniul presei şi propagandei ca sa poarte subtitlul de „Ziar al Mişcării Legionare”.

Având în vedere cine a fost Nae Ionescu şi ce-a reprezentat în cultura româneasca, am încredinţat direcţia ziarului Profesorului P. P. Panaitescu, mare istoric, specialist în slavistica, cunoscut în tara şi apreciat în cercurile savanţilor peste hotare. Ca secretar general a intrat Stefan C. Ionescu, fratele Comandantului Legionar, Andrei C. Ionescu, un gazetar talentat şi priceput în organizarea tehnica a unei publicaţii.

De la apariţia lui în 14 Octombrie, Cuvântul a luat în scurta vreme o dezvoltare extraordinara. Şapte ediţii zilnice, cu un tiraj de 120.000 exemplare, întrecând atât Curentul cât şi Universul, care deţinea până atunci recordul popularităţii. Avea corespondenţi în toate capitalele lumii şi în oraşele tarii, putând rivaliza cu cele mai bune gazete europene.